Ne suntem somnul rătăcit în pleoapă, Oraşu-i adormit acum se pare, Stă tăvălit pe-o margine de apă Cu chiraline-aprinse-n felinare. Sub cripte, morţii noştri se distrează, Le saltă pietrele la capătâie, Pe chei un marinar abandonează Un mers greoi desprins de pe călcâie. Ce pescăruşi să mai chemăm, iubito? Mă-ntrebi când votca este pe sfârşite. Prefer să-mi spui încet: Neasemuito, Privirile-mi de tine sunt golite. Firimituri din noaptea insolită Păstrăm sub falduri pline de foşneală Ţi-i căutarea-n mine adâncită... Poemele au chef de ameţeală. |
miercuri, 24 iulie 2013
Step by step
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu