conturul meu te îmbracă (în catacombe se împrăștie fugarii) strigă lumina poate pentru că am ascuns fricile în fiecare ungher al ființei mele dincolo de săgeți va sta mereu otrava numai mâna vicleană va înmuia vârfuri în apa verde (...și cât mi-e de sete!!) soldat la datorie mă vei duce pe câmpul de luptă ca un semn pentru victoria luminii dincolo de toate întâmplările neîntâmplate... |
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu