vremuire

1.se rup cuvintele sub atele îşi găsesc liniştea nemişcate nespovedite stări cum le înţelege neantul apoi le combină în chipuri de întâmplare uneori absurdă chemare spre ceea ce ne arde sub scoarţă bate o inimă eşti pustiu s-o auzi copacii se pot ţine în braţe taina le tremură printre frunze vânt scuturat din norul cu păsări de noapte ţi-s ochii draga mea

2.din facere în prefacere trup de nufăr deschide-te femeie sub cupole de miresme în altare colindă vina cere mărturisire prin ploaie de linişte risipa se încarcerează în gânduri cât vei căuta în carnea asta păcătoasă drumul se află acolo unde viaţa vine c-o flamură în mână să numere stele în pielea ei tu iubeşte-o

3.noduri sârme ghimpate au schimbat lagăre cu zări unde vine furtuna bici de vorbe cu o lovitură cristale de gheaţă cântă frigul prin ea trece o iarnă cât veşnicia

4.şi e frig...