să vezi cum vântul își lasă răsuflarea în brațe de arbori - o epopee de sunete niciodată citită pe deplin |
și mângâie piatra -
din lacrima ei
se vor naște izvoare
pentru setea călătorului
neindestulat de iubire
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu