marți, 31 iulie 2012

marți, 24 iulie 2012

Exerciţiu... cu destinatar 50 - focuri

Mâinile tale învârt focuri...
“Satanice jocuri” ar spune poetul
dedublată râd, apoi plâng unde singurătatea
mă doare de neputinţă lipsa
unui izvor ucide curgerea
şi nu mai răsar
vechea ta stea albă ascunsă după
torsul unei luni îngălbenite de frică

cozi de comete jucându-se cu destine
eroi dăltuiţi în albastru ne strigă valurile
marea nu mai aude spovedaniile s-au terminat
demult era în mine doar frica de a spune
iubirii că e singura mea raţiune

acum ai rămas doar tu ca o panglică
 să-mi leg ochii de mătase deşirată pe ultima noapte, iubitule
când mâinile tale învârt focuri
din care mă nasc pentru tine ecou aruncat peste zări
soarelui răsare zâmbet
şi zilei coroană de lumini...

Exerciţiu... cu destinatar 49 - iar şi iar...

Mă vei veghea oricâtă întâmplare
S-ar scrie prin cuvintele cirezi,
Oricâtă iarnă-n frunţi, a contemplare,
Va presăra poeme pe zăpezi.

Mă vei veghea şi chiar vei recunoaşte
Că drumul tău va trece peste-al meu,
În intersecţii punctele vor naşte
Idei pe-al vieţii noastre imprimeu.

E colorat? vor întreba păunii
Invidioşi că-n ten de evantai
Ne vom iubi adesea ca nebunii
Cand vrei să pleci şi eu îţi spun: Mai stai!

Trăiesc în tine încă din geneză -
Măruntă ca un strop de chihlimbar
Mă vei veghea...şi-n plina ta asceză
Voi descompune timpul... iar şi iar...


încă (te) simt...

eden pierdut în aer de budoare
lenaj acoperind o coapsă dulce
e negustat păcatul ce seduce
şi-i interzis... hai, pleacă la plimbare

ia-ţi pălăria şi bastonul parcă
voiai să-ţi cumperi pentru tabacheră
arome pentru înc-o nicocheră
lăsată în jurnal ca pe o barcă

plutind pe filele îngălbenite
când îţi aduci aminte, printre gânduri
să mâzgăleşti vreo patruşcinci de rânduri
ea să-ţi arunce-n braţe doar: “iubite,

mi-e teamă de melanjuri prăfuite
se sinucide noaptea lângă mine
să-mi scrii doar numele cu semne-aldine
şi-n rest... respiruri  calde, unduite”

pe străzi se mişcă azi o arătare
amoru-i piesă de balet subţire
sunt sclava lui şi-o urmă de simţire
îmi lasă-ntre sinapse-ntărâtare...

în colţul gurii...

Păstrează sticla albă dintre noi -
un paravan cu valuri transparente
şi-n zâmbetele noastre inocente
strecoară ticăitul prins în doi

ascunde noaptea lungă într-un tom,
mi-e rece dincolo de-o groenlandă
fărâmiţează smocuri de lavandă
ca să te simt în mintea-mi hematom

nevindecat de jocuri fumurii...
cu poezia prinsă-n butonieră,
(de)mentă–n trupul de bombonieră,
eu îţi surâd  şi... nu-s dulcegării...

miercuri, 18 iulie 2012

Exerciţiu cu destinatar 48- locuieşte-mă!

Noaptea mea fără tine
e o basma neagră , iubitule
pe ochii condamnatului fadă şi nepăsătoare

plouă în liniştea domului
moare claviatura
degetele pianistului amnezice

 în toată evadarea noastră zăresc frământarea fluviului
mereu căutandu-şi matca

nu ştiam că-n preajma ta
literele se dezbracă
aşa cum face un cerşetor seara când focul străzii
îi mângâie tristeţea

în goliciunea lor îmi scald privirea
şi-ţi răspund
poate cu un poem în care noaptea mea
te vrea alături
pentru că eu spun firesc: locuieşte-mă!

Exerciţiu... cu destinatar 46 - suntem doi...

"Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi
nu ştim, dar suntem doi."

              Lucian Blaga- Cântec în doi
Ţi s-a dat înainte de a te naşte
să cunoşti risipirea, dragul meu
-fir de nisip în oceanul de soare
când lumina se-nvârte în cercuri
unde eu sunt doar un punct –

ochii tăi pe ai mei cântec,
ochii mei pe ai tăi înveliş

nu-mi spune că luna muşcă din noaptea noastră
muzica ei nu se sfârşeşte oricum
aşa cum noi doi nu ne sfârşim înainte de strigătul fiarei
picuri lumină şi ochii mei tac
plămădesc sunete şi buzele primesc ofrande -
săruturi fugare
cum fluturii scapă din plase

azi eu te-am iubit mai mult -
egoismul meu copilăresc zădărnicind pornirea ta darnică,
mâine voi învăţa că muzica nopţii e muzica noastră
oricâtă lună s-ar mistui tremurând...

Exerciţiu... cu destinatar 45 -al nostru, ai spus...

Poate nebunia
de a respira în raiul nostru
te-a făcut să stingi cuvintele roşii
adunate din jarul străzii
în cutele pielii arămii
pe care mi-a dăruit-o vara

ploua cu emoţie acolo, iubitule
o stea albă intona misterioso, Tenerezza imnuri
alungând îngerii în sertare de cer
pe care doar o mână nevăzută le mai putea deschide
să ne umple camera cu aer

deseori spaţiul dintre noi
se dezbracă
şi-n goliciunea lui ne aşezăm stările
-nişte greieri pierduţi prin fâneaţa cuminte
ori câteva libelule scorţoase ca nişte regine

îmi însăilezi o poveste când facem dragoste
unii spun c-ar fi demodat -
cu acul te poţi înţepa oricând dacă nu-l prinzi bine de urechi
adaug eu
făcându-le-n ciudă cu broderia aceasta
mi-acopăr inima şi-ndrăznesc a spune
că-n raiul nostru nebunia frumoasă-i la ea acasă...

Exerciţiu cu destinatar 44 - doua cuvinte

doar pentru tine...

iartă-mă că-n îmbulzeala străzii nu ţi-am auzit glasul, iubitule
treceau peste mine umbrele -
gorgone înspăimântătoare în venele fluviului meu
pe care aş fi vrut să le privesc
piatră să mă fac sub pasul tău însingurat în arşiţa zilei
când aripile lor se dezlipeau din soare

şi le vedeam strălucindu-ţi în palme
şi le vedeam atingându-ţi ochii-
globurile acelea blânde care-mi strecurau blândeţe fără s-o cer
şi le vedeam încolăcindu-şi braţele de aramă
în jurul tău
numai să nu-mi aparţii

iartă-mă că-n freamătul străzii
n-am avut puterea să strig cât mi-e de frică
să te împart, iubitule
probabil că medusa lui Carravagio m-ar fi invidiat -
o întrecusem de câteva ori fără niciun efort
şi asta pentru că...

Exerciţiu... cu destinatar 43 - golul din mine, azi...

azi ai privit o altă femeie

nu pe mine m-ai întâlnit în cascada
secundelor
iubeşti prea mult iubirea
ca să mă iubeşti doar pe mine,
îndrăgostitule
şi-n permanenţa zâmbetelor tale nu-s eu
cea care strigă a ploaie

neliniştea mea umblă pe strada unde morţile
sărută călcâiul fiecărei pietre din caldarâm
şi-n cenuşiul ei
aflu că vremea nu-mi dă răgaz
pentru paradă

pe mal de fluviu îmi scriu cuminte exerciţiile
şi-n ochii apei
caut curgerea mea spre neant

azi nu m-ai privit pe mine, îndrăgostitule...

luni, 16 iulie 2012

Exerciţiu... cu destinatar 42- între ieri şi mâine, fără iluzii...

drum alb
unul câte unul – oasele mele traverse
şine de ochi peste oasele mele traverse, iubitule
trec trenuri pline de flori
crini imperiali cu arome de moarte
ca niste fregate petalele plutesc în aerul ploilor mele

azi te iubesc mai puţin decât mâine
suficienţa mea obsedantă
călătoreşte în vagoane de lux
regină-n castelul dărâmat peste tine, ai spus
tu victima uni joc imaginar
când trenurile trec peste oasele mele, iubitule?

am dărâmat toate gările
niciun călător în drumul spre norduri îngheţate
în anotimpul cu ploi văratice tu visezi un noiembrie brumat
când eu repet
azi te iubesc mai mult decât ieri...

Exerciţiu... cu destinatar 41 - închis-deschis

Viaţa ta închisă-n cub
Precum zborul de hulub
Prins în geana unui cuib
Ca un vis ciudat şi huib.

Margine zimţată-n timp
O secundă-n anotimp
Ploaie rece, pas fugar
Lama-n luturi de plugar,

Zâmbet preschimbat în ac
Iarnă-n care mă prefac
A primi în jurământ
Ochiu-ţi pe care-l frământ.

Strigăte în veri fierbinţi
Flori ucise-n albii dinţi -
Dinţi de cub spoit cu var
Drumul meu către calvar,

Când pe maluri de Danub
Visul meu desprins de cub
Moare-n palme de arin -
Ruga unui pelerin.

Exerciţiu... cu destinatar 40 - nepreţuit

tu ai fixat ţinta
eu ţi-am pus povestea la picioare
arcuitul gând îmi străpunge taina
cum filele unei cărţi lasă vederii  scrisul

nu ajunge să pipăi ca un orb
nu ajunge să umpli cu parfum de femeie nările
nu ajunge să guşti cu buze otrăvite de iubire
pielea ei peticită de suferinţă
câtă vreme verbul a tăcea este plin de viaţă
în valizele tale

te întorci de pe front
în acelaşi vechi război cu muniţie de vorbe
rănile ei descoperite sângeră
în apusuri care nu-şi găsesc cerul
nepreţuită este carnea, duhul ei a sărăcit demult...

Exerciţiu... cu destinatar 39 - încă o dată...

sunt un crater fără lavă scursă din mine
durerea nu sărută buza pământului pârjolit
este cântul meu de pasăre albă în pacea serilor tale
unde moare luna fără a fi botezată

necreştineşte mă împrăştii
şi nicio lumină prin rugile îngerilor
ascunşi între dinţii muntelui
piatra geme în icoane până
la răsăritul soarelui se pregăteşte imnul
unui străin fără de iubire

prea multă cutremurare în sinea
mea gândesc rece pentru vara în care copacii
vor amuţi la fiecare atingere
din vântul neprihănit nu pot lua decât strigătul
cu numele pre numele său fiert în plânsul
dăruit căderii mele încă o dată...


Exerciţiu... cu destinatar 38 - să curgă ploaia!

Dacă nu mi-ai fi cer,
nu ţi-aş fi pasăre albă să-mbrac nopţile -
petice de viaţă pe care doar tu ştii
 să le coşi pe margine cu poeme, iubitule

strigă din ziduri toată durerea femeii,
plânsul te-mbracă în dimineţile goale de mine
şi numai câte un cântec
adoarme pe rănile adânci ca groapa marianelor

timpul e un soldat cu arma la tâmplele noastre
şi ceasurile adună încă secunde
cu bandaje mari de metal
 - avioanele de hârtie au ars

văd cum te apropii
şi pielea mea simte ploaia palmelor tale
- un ritual nebun cu tunete ce nu cunosc bariere
mă citeşti prin fiecare por, iubitule

cum s-o opresc?

Exerciţiu... cu destinatar 37 - cum se moare...

nu luna ta mă sperie,
ci storul pe care păsările de foc
îl trag peste nopţile atârnate în ştreanguri

suie ţipătul în nodul funiei
şi mâna mea ridică mătasea -
te legaseră la ochi, iubitule

murim puţin câte puţin când facem dragoste
botezăm îngeri
şi decupăm stele pentru colajele sfinţilor

se dezvelesc a ploaie câmpurile
şi eu plâng
descătuşând furtuni istovitoare care te bucură
de parcă ai învăţa cum e să te naşti a doua oară

îmi place să te cobor,
îţi place să mă înalţi
şi gura asta de fum mă îneacă
mai mult decât ar putea-o face
sărutul tău matinal...

spuneai că fumezi?

Exerciţiu... cu destinatar 36 - poezie

Sunt uşor:
aş putea
să te îmbrăţişez
 fără să te doară“

(din vol. Câinele, femeia și ocheada, 2000- Constantin Virgil Bănescu)
te-ai ţesut împrejuru-mi
borangic în noaptea ce nu se mai sfârşeşte
deveneam poezia învăluită în istorii
petrecute iubind
firele roşii cum inima ta se toarce
fără să ştii că bătăile mi se înfăşoară pe degete
când prind în respiraţia mea ultimul sărut

o suveică albastră
mi-ai strecurat în cearşafuri
să-mi fie drumurile ca o apă unde somnul
calcă fără să-mi obosească dragostea

numai tu ştii cum mă răsfir...



luni, 9 iulie 2012

Exerciţiu... cu destinatar 35 - "greu de ucis"

e simplu să ucizi mestecând
torpile părăsite pe ape asta
 presupune volum şi curgerea ta înspre mine
acolo unde cutiile de comori nu se deschid
şi rechinii mişună zâmbindu-ţi satisfăcuţi
colierul reginei tremură în mâinile tale
să te scufunzi poate fi periculos
chiar şi tu căutătorule pierzi veninul
pe sânii ei otrava lunecă oceanul se umple
de ochii tăi predestinaţi să vadă
când îmi pătrunzi
tainele fără de care n-aş putea să mor împăcată
gratiile se îndoaie
şi o dâră de verde mi se prelinge
 printre buze să scuipi dragostea poate fi egal cu
împletirea apei în măruntaiele tale
nu-mi arăta exploziile de zbor când lumea se zbate să fie pace
iau lucrurile aşa cum sunt fără vreo urmă
de regret măsluit cu vina că sunt ...

Exerciţiu... cu destinatar 34 - introspecţie cu minus

niciun război câştigat de unul singur mă plimb
pe străzile oraşului cu mine
să mă cunosc dincolo de punctele cardinale
fără oglinzi decupate din cerul căzut
în tirul de foc al privitorilor de adâncuri
nici eu nu mă ştiu cum
ar putea ei să culeagă răspunsurile
pentru  toate întrebările din universul
decapitat? suprim orice voce o vreau
doar pe a ta să ungă miere pe coapsele singurului
cuvânt scăpat de pe front două tunuri
se iubesc pe metereze în dimineaţa când
batistele albe abia au fost cumpărate de la negustorii
de vise nu suntem sătui...

Exerciţiu cu destinatar 33 - strigă!

sunt un mare consumator de imagini
cu lună arsă cum rana mea se deschide focului
aprinde-mă iar nu spune cuvinte uscate
sunt ramuri ce nu scriu cu muguri
pe jar strigă vorbele tale
scântei răsărite din fulger pierdut pe un cer
de la mine sensuri (ne)plecate
un bâtrân gârbovit e înţeleptul placa unui gramofon
uitat în vitrină de muzeu
unde vizita mea abia a început
rotim discuri şi lumina intră prin fante
să prindă în ochi viaţa muzicii rătăcite
prin mine se transferă orice bucurie când vrei să primeşti
strigă

Exerciţiu cu destinatar 32 - frica(fără virgule, răsuflarea e interzisă)

mă numesc musafirul
fricilor tale strecurate
un seism zguduie noaptea
fluturii se întrec să răsară în oameni
nu au rădăcini doar
frunze hrănind zboruri subţiri
la fiecare înălţare un înger neîmplinit
îşi scutură praful
ca şi cum cerul execută stând în mâini
din cap să-i cadă toate stelele
sub ochii tăi patinoar de vise
fără intenţia de lunecare
oniricul nu poate fi hrană
ucidem flori rezemate de culoare
scursă acum în penelul pictorului bătrân
strada zugravilor pustie

şist

te-aş fi primit aşa
cum eşti piatră
citind poveşti sub ape
căzute când nu te ştiam
aproape de pământ caii tăi scuturaţi
de rouă prin iarba
genunchiului meu coborât
rugă mută căzută
peste ochi de icoane
cuminţi cum o pasăre priveşte spre cuib
înălţarea gândului
niciun pod peste cuprins necuprins
de ploi în ultima vreme când
albiile îşi numără pietrele rămase
Simply Falling cu Iyeoka, nebunule

Exerciţiu... cu destinatar 31-plouă...

Simt că nu-ţi pasă,
că pui cuvintele cu faţa spre soare
şă-şi primească bronzul
să se înnegrească
şi nimeni să nu le mai priceapă sensurile -
în fond scrii doar pentru tine

ce să caut eu pe nisipul trăirilor tale?
ce să caut eu în umbra ei strecurată printre umbre
când îngerii îşi dezlipesc aripile
pe care perne şi le pun sub căpătâi
când adorm

ştiai că şi ei obosesc?

Dinspre mine praful de lumină solară,
dinspre tine ceţuri cu gene lungi
unde-ţi păstrezi semnele
dincolo de care eu îmi spăl toate cuvintele

plouă cu mine, iubitule, plouă iar...

Contradicţii

Iubitul meu, în marea mea adâncă
un albatros rănit de-o avalanşă
s-a-mpiedicat în colţul meu de stâncă
şi a murit un pic, fără revanşă

iubitul meu, căzuse din lumină
în dragostea cu raze orbitoare,
iar marea mea ciudată poartă-o vină -
că e aceeaşi apă stătătoare

iubitul meu, nu va pleca din mine
tăcerea scuturată-n ochi de înger,
departe-i farul, iar printre ruine
călcâiul meu se bucură... eu sânger...

Exerciţiu... cu destinatar 30 -ludic

Plouă cu hipopotami
în dimineaţa asta
când naivitatea mea
a lăsat acasă umbrela -
de parcă ciupercile nu cresc în pădure
şi le calcă lupii în picioare.

Tu crezi c-o să mă strivească
vreunul,
eu mă tem de viaţă,
ascund într-o tufă toată frica
s-o încasesze primul iepure care trece pe acolo,
apoi nu fac altceva decât să aştept ploaia...

 sar de pe un picior pe altul
şi cânt
”vine ploaia, bine-mi pare
în grădină am o floare”.

 Plouă cu hipopotami
 în dimineaţa asta,
iar tu-mi spui că grădina ta e plină de roze...

Exerciţiu... cu destinatar 29 -genunchiul

“Suflete, prund de păcate,
eşti nimic şi eşti de toate.”
Lucian Blaga

Genunchiul meu în lutul unei dureri
cum steaua pe aleea celebrităţilor -
inconfundabil de rotund

fac un sport pe care mulţi,
deşi îl cunosc, nu-l practică
şi asta pentru că nu-mi place să îmbătrânesc
nu-mi place să pun cute pe zâmbetul meu
lăsat pe geana unui pahar,
nu-mi place să stric mângâierea ochilor tăi
ascunşi în dosul ochelarilor cu ramă închisă la culoare

te privesc pe furiş -
tu nici nu ştii
cum număr speriată rotocoalele de fum
şi-mi dau seama că nu pot să trag timpul de păr
măcar un pic, să-l ciufulesc, pedepsindu-l
că mă-mbătrâneşte

stau în genunchi...
la ce bun aripa unui înger
când lutul îmi este aşa de aproape?

Exerciţiu... cu destinatar 28 - zbor amânat

Sunt pasărea care-ţi ciuguleşte cuvântul
din palme, iubitule!
Nu strânge pumnii,
m-ai lăsa fără hrană
şi nu ştii, chiar nu ştii
că mă doare al dracului de tare

gândeam că şabloanele
 n-ar trebui să deseneze
nimic între noi,
gândeam că toate culorile mele
vor fuziona cu ale tale
fără să fie nevoie de lacrimi

Mă-ntreb ce e de făcut?
Câmpul e plin de seminţe,
dar niciuna dintre ele nu seamnă
 cu vorbele tale

probabil
foamea asta de cuvinte mă va doborî
şi-atunci zborul meu va fi un simplu târâş
în fond lumea de Sus nu-i pentru cei ca mine...

Exerciţiu... cu destinatar 27 -mal

Călători -
drumul nostru început într-o zi de duminică
o conjuncţie
şi cuvinte care se legau suitor
tânjind să fie îmbrăţişate

ne lepădam de ele pe rând
cu teamă
cu surprindere

Ştii?
 Când am emoţii spun vrute şi nevrute,
devin faptul divers din gazetă...
Numai Dunărea ta m-a salvat
aruncându-şi trecerea
prin ochii mei,
prin palmele pline de sare,
prin pielea  înfiorată,
prin temerile mele sufocate de întrebări

unduirile ei mi-au netezit vocea
-şuieratul acela pe care doar tu l-ai observat
Mă alint, ţi-am spus -
şi fluviul îşi vedea mai departe de treabă
ca şi când eu aş fi fost
doar o pasăre care-i caută malul...

marți, 3 iulie 2012

Exerciţiu cu destinatar 26 -concesiv

Cum să te hrăneşti cu stele
Când mâna vrăjitorului a scuturat tot cerul?

Şi tu, naiv, îl credeai Dumnezeu!

Poate-i mai bine aşa-
fără perseide tulburând căderea mea în goluri,
fără comete în cozile cărora
pot lăsa carnea
 să ardă ca într-un crematoriu demodat,
fără ursele -pline de florile nopţii -
trase  de caii noştri nebuni, iubitule...

-Lasă-i liberi, îţi spuneam
 fără să ştiu
că-n coamele lor se ascunde timpul

de atunci îl tot caut pe vrăjitor
să-i cer un blid cu praf de secunde
bun de semănat în pământul ochilor tăi -
să-mi surâzi când te voi vedea
chiar de-ar fi să fie pentru ultima oară...

Exerciţiu... cu destinatar 25 - cheiţa

Parcă am trecut pe aici...

aveai cerul strâns într-o cutie
răsuceai cheiţa
şi totul se-nvârtea

îţi zâmbeam de acolo,
de pe căluţul meu de lemn
colorat de bătrânul pictor -
venea în fiecare vară
 în parcul nostru de distracţii
să ne stivuiască zâmbetele
în cercuri largi, largi

era singur şi trist
doar acuarelele-i visau
în buza unui penel

sub ochii lui
cerul ieşea afară,
îşi chema păsările
şi vântul
care să ne-mpingă zmeiele cât mai sus,
iar noi, noi doi, iubitule,
ne prefăceam că pierdem cheiţa...

Exerciţiu cu destinatar 24 - cuib

Port cu mine
toate cuvintele tale
cum un soldat ţine în raniţă lucrurile
cele mai preţioase:
poza cu imaginea iubitei,
o scrisoare de acasă,
un sâmbure – caisele din livada bunicii
n-au ucis parfumul copilăriei
şi o inimă violet
da, o inimă violet
ca amurgul în care viaţa asta
mă aruncă în ultima vreme
spunându-mi
e mai bine să-ţi fie linişte, iubito!

Din când în când scot inima,
o rog să bată în faţa fotografiei,
îmi fac un avion din gândurile mamei
şi arunc sâmburele
să găsească un loc bun
unde să încolţească – un loc numit acasa mea
-Ce bine că ai un astfel de cuib! spuneai...

Cum pedepsim iubirea

Ca un bici
în pielea mea –zborul,
oraşul doarme pe tăciunii aprinşi ai verii...
departe - un aerodrom pustiu şi
zeci de ghemotoace de hârtie,
pumni încleştaţi
într-o aşteptare zadarnică

azi nu mai fabricăm avioane
nici nu omorâm libelule

azi facem ca iubirea să fie neînsemnată,
îi decupăm înaltul
şi-o legăm la stâlpul infamiei-
e rândul ei să fie pedepsită.

Ineficienţă

Nu-mi decupa toate cuvintele.
Un colaj nu rezolvă o absenţă
nici măcar a mea – stranie şi neînţeleasă
cum cerul nu poate fi peticit niciodată,
oricâte fisuri ai găsi în necredinţa sa.

Dă-le sensuri!
Cuprinde în ele frăgezimea florii
şi culoarea mierii de salcâm,
zgomotul câmpului şi spaima lavei
care va împietri
şi rânduieşte-le
în vârtej de vânt şi ochi de soare tulburat,
pentru că doar atunci
ploaia mai poate să vorbească...

Exerciţiu... cu destinatar 23 -matinală


O să-mi întind singurătatea
pe asfalt,
s-o calce în picioare trecătorii
care nu ştiu că şi distanţele scurte pot deveni lungi
când neputinţa
îţi desenează cătuşe la mâini

mă trezisem cu gândul să mut borna de kilometraj
de pe marginea drumului,
să te fac să uiţi  că saharele poposesc în noi doi
doar dacă le permitem,
mă trezisem cu gândul că-n dimineaţa asta
toate ceasurile vor face stop cardiac,
iar eu le voi resuscita
numai după ce sărutul tău
mi-ar fi poposit pe umăr, înflorind
şi asta pentru că încă mai avem nevoie de timp...
nu 100 de ani - spuneai
măcar vreo 50 să-mi ajungă,
să nu-mi crească noduri în palme şi nici mărăcini

tu nu mai ai nimic,
eu mă am încă pe mine
nu pot să-ţi împrumut nici mersul, nici ochii, nici braţele
pot doar să-ţi las răsuflarea pe frunte
spunând-ţi uşor că pentru orice alergător
vine o vreme când oboseşte...

să nu te sperii!
liniştea doare
tu eşti însă cel care poate înmuguri cântecul,
doar tu...

Exerciţiu... cu destinatar 22 - linii

Cad stele frăgezite-n răsărituri,
le-ntreb de-s roşii, ele-mi spun că ard
iubire nouă curge-n infinituri -
tu o aduni în forme de batard.

Nechează norii prin câmpia albă,
Iar soarele un vis a izvodit
poemele se scriu în flori de nalbă,
cuvintele - în versuri au rodit

O ploaie blestemată ne cuprinde,
sub streaşină de pleoapă încă plâng,
iar mângâierea mea în palma-ţi vinde
durerile ce-n linii se răsfrâng...

Exerciţiu... cu destinatar 21 - cu ochii închişi


Rămas de pază,
fluturele negru mă-ndeamnă
să trag noaptea
peste cuvinte,
peste ceea ce ţi-am spus până acum,
peste neputinţa melcului meu
de a-şi colora cochilia în albastru...

pe faleza pustie
pescăruşii nu-şi strigau iubirea
se certau doar
pentru scoici

mai încolo
un cal
să-i facă în ciudă lui Freud -
Horse Smiling nu era singur pe lume
doar ochii şi-i ţinea deseori închişi...

Capăt

Ar putea
să-ţi întoarcă spatele,
să te vadă urât şi neîndestulător
 ca în serile când cerul se înveleşte
trăgând de colţul pilotei -
să nu-ţi mai rămână ţie nicio stea

ar putea să te refuze
când îi ceri cu împrumut liniştea,
fără să ştii că lupii urlă în tine a disperare

 ar putea
să nu te împrumute cu ultimul bănuţ
lăsându-te dator pe vecie -
în fond băncile-şi recuperează în timp restanţele,

însă nimic din toate acestea
n-o pot opri
să te privească
atunci când te împiedici...

Exerciţiu cu destinatar 20 - disecţie

Zâmbesc, nebunule
zâmbesc atunci când mă gândesc
ce s-ar întâmpla dacă aş face disecţia unui înger
pe masa unei sincerităţi care poate să doară

caut o candelă,
arvunesc focul să pâlpâie,
spintec îngerul
şi-ncerc să-i ating interioarele,
deşi cunosc preţul fiecărei iluzii din viaţa mea -

e doar un motiv
să-mi explic frica de pace

poate că-n mine ar fi trebuit să caut,
poate culorile în care desenez oamenii
sunt doar ale mele
şi nu li se potrivesc nici îngerilor
nici demonilor care sălăşluiesc în ei

nu-mi curge sânge pe mâini -
îngerii au doar mătăsuri în glas
şi lumină în trup

umplu o cavitate imaginară
cu dragoste,
cos îngerul
şi culmea... îi ataşez aripa mea de hârtie,
aşa încât îl pot lăsa să zboare
alături de tine
pentru că de azi înainte
îmi încredinţez iubirii fiecare pas...

Exerciţiu... cu destinatar 19 - caleidoscop

N-am ştiut să adun toţi caii tăi de poveste, iubitule
i-am lăsat liberi pe coamele dealurilor
să urle în ei fuga,
 fuga aceea sălbatic de nebună
care te face să uiţi transpiraţia oraşului
şi îmbâcseala vieţii de zi cu zi...

şi eram fericită...
scuturam în copitele lor
dragostea pentru pământul din care se nasc
cele mai frumoase flori de câmp
şi le găteam pasul cu un ţărm pustiu
 unde să pot sta -
atunci cand voi şti să împart marea
şi bucata aceea de cer albastru presărată cu zbor

azi, te-nvelisem cu partea cea mai lungă de senin
să ţină de cald cât timp eşti departe de mine,
tu-mi trimiseseşi zeci de albatroşi
să mă sfătuiască -
singurătăţile au gust de sare
de aceea se  topesc în gura unor ploi...

Clar

Nu femeia ploilor ţi-a înrobit înaltul, poetule
cerul ei e cerul tău şi-al lor -
al celor care ştiu că pendularea asta
de sus în jos se numeşte viaţă -
un puzzle cu atâtea piese colorate

când te desprinzi de tină
se spune că te naşti,
când descoperi o iubire nouă
se spune că renaşti,
numai eu mor câte puţin când
pietrele mă-mbracă -
pietrele lor, poetule
aruncate fără să mă cunoască
fără să ştie că dragostea mea e nepreţuită

nu femeia ploilor ţi-a împletit secundele
ea nu ţi-a răpit timpul
şi nu te-a împiedicat să-ţi dăruieşti inorogii

ea ţi-a ascultat nopţile
şi ţi-a măsurat întunericul neştiind că-n lumea ta
un fluture nu-şi va găsi vreodată perechea...

mai ştii să desenezi?

Exerciţiu cu destinatar 18 - otrăvit de dragoste

în marea mea de iubire
nu înoată orice peşte, domnule
apa mea-i otrăvită de dragoste
în algele ei – ochii mai caută urmele palmelor tale
mi-alunecă apa
şi trupul mi-i sfâşiat de biciul valului
neîmblânzit - sărutu-i - îl gust în fiecare zi

în marea mea de iubire
corăbiile îşi strâng pânzele
când vântul neprielnic
le poposeşte-n privire
 şi pleacă

pleacă precum pescăruşii
care nu mai găsesc hrană
pleacă aşa cum vei pleca şi tu, iubitule, într-o bună zi
otrăvit de atâta dragoste...