ANNA RAIN
Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/
urcau muntele de gheaţă/
m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele
îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp;
de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/
să ne fim ploaie şi soare/
pe veşnicie...
vineri, 19 iulie 2013
tăcere
tija orei înflorind secunde lara știe cum se împart sunetele dincolo de așteptare eu - fir subțire de ceață
într-un cub urma unei insule
scufundată în dimineață, nu știe pe unde i-s arborii sfârtecați de vânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu