Melancolii

Fixații reci pe coastele damnate Albastru să-mi aducă înapoi, Cad înspre noi luminile drapate De geana împăcată-a unei ploi. Sub teascuri, musturi albe au orgolii, Împătimite, iar se reculeg, Planarea lor ca mersul fin de molii E-un act de artificiu sacrileg. Coboară sunetele în timpane, Iar picurii, pe piele se preling Când lunecă-ale cerului obloane, Aș vrea-n tăcere ochii să-ți ating. E simplu azi în ochi de ghilotină Să cauţi moartea zilei ce-a trecut Strivită de-un surâs, mai port o vină - Iubirea pentru albul desfăcut.