miercuri, 24 iulie 2013

Melancolii




Fixații reci pe coastele damnate
Albastru să-mi aducă înapoi,
Cad înspre noi luminile drapate
De geana împăcată-a unei ploi.

Sub teascuri, musturi albe au orgolii,
Împătimite, iar se reculeg,
Planarea lor ca mersul fin de molii
E-un act de artificiu sacrileg.

Coboară sunetele în timpane,
Iar picurii, pe piele se preling
Când lunecă-ale cerului obloane,
Aș vrea-n tăcere ochii să-ți ating.

E simplu azi în ochi de ghilotină
Să cauţi moartea zilei ce-a trecut
Strivită de-un surâs, mai port o vină -
Iubirea pentru albul desfăcut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu