joi, 31 decembrie 2009
Acasă
sursa foto deviantart
Plutea-n tăcere clopot al furtunii
Şi-n vatra fumurie trosneau lemne
Pe la vecernii se-ndesau bătrânii
S-asculte în genunchi ruga pesemne
Colindele-şi goliseră rostirea
În cetini conuri răsunau de vânt
În ţărnă crucile-şi purtau menirea
Ducând cu ele preţ şi legământ.
Iar dincolo de cumpăna fântânii
La prispa cu zăpadă aşternută
Te-aşteapt-o maică şi-n argintul Lunii
Preasară iar poveste neştiută.
Deschide braţe large şi primeşte
Sărutul blând pe fruntea-ţi ostenită
Du-te-n odaie-acum şi povesteşte
Pe unde-ai fost, că-i maica ta iubită.
Şi-adormi uşor cu lacrimă sub gene
Copil tu eşti în casa părintească
Un An mai nou şi-arată acum semne
Rugând pe Dumnezeu să ne iubească!
miercuri, 30 decembrie 2009
Transformarea
sursa foto fotocommunity
Opreşte visul, nu mă-ntreba străine
De ce în iarna ta am poposit
De ce iluzii îngheţau în mine
Apoi se înşirau în sloiuri înmiit.
Priveşte clipa când lacrimi stau să cadă
La streşini adormite de tăceri
Acolo ochii tăi puteau să vadă
Zăpezi brodate-n tâmpla unui simplu ieri.
Opreşte valsul fulgilor plecaţi nebun
Atârnă-n pas de dans iubirea mea
Nu mă-ntreba nicicum ce-am vrut să-ţi spun
Rămân epistola din fulgul mort de nea.
luni, 28 decembrie 2009
Ocară dulce
sursa foto deviantart
Te ştiu pe dinafară
interiorul nu mi-a fost prielnic
în ultima vreme
erau acolo câteva trepte
pe care trebuia să le citesc
pentru a te cunoaşte
m-am îmbrăcat în singurătate
de duminică
pentru că sărbătorile în care te privesc
îmi aduc nelinişte
şi, uite-aşa,
simt că trăiesc
mai altfel decât un poem banal
scris pe o filă arsă
de uitare
ţi-am pipăit întunericul
când am răbdat de foame
şi aplecarea
când mi-era somn
de-atunci nu fac altceva
decât să măsor vremurile
cu pasul privirii
pentru că
într-o bună zi,
te voi pipăi cu sufletul
şi o vorbă de ocară!
Adio?!
De câte ori am spus
ADIO
au înflorit salcâmii
au înflori ninsorile
şi zâmbetul pe buze.
De câte ori am spus
ADIO
furtunile şi-au luat
botine de iasomie
şi fluturii costume de gală
De câte ori am spus
ADIO
literele din alfabet
s-au orânduit în scrisori de dragoste
întotdeauna scrise
şi niciodată expediate
De aceea
sărut mâna pământului
din care m-am întrupat,
pe cea a olarului
care m-a prefăcut
în NIMIC-ul ce-ţi umple
inima de bucurie
şi-ţi cânt
pe-acelaşi drum
în care te-aştept
plin de cuvinte...
Anna...împlinire
Dac-ar fi să se cearnă viaţa mea precum zăpezile...
Răsuflarea mea doineşte
în tine
certitudinea că ne suntem
împlinirea asta
s-a tivit
cu atâta albastru
încât cerul a uitat să existe
arareori
mai trece pe acolo o pasăre
şi se întreabă
unde i-o fi pierit cântecul?
atunci
dimineaţa îi răspunde
cu mii de glasuri
din scânteile păpădiilor:
Cântecul s-a înălţat odată cu ei!
Priveşte-i!
Sunt îngerii de Lumină!
Vezi?
De aceea nu-ţi pot uita sărutul
lăsat pe sufletul meu văratic
şi aninat acum
de târziul tău prea plin de viscol...
marți, 22 decembrie 2009
Alb de vietate
sursa foto deviantart
Dincolo de "zid cu var"
nici priviri nu mai răsar
melcul adormit în iarnă
linişte mai poa'să cearnă
i-am cântat şi cântece
cu iz de descântece
în cochile s-a strâns
ca o urm-a unui plâns
l-am iubit în vara caldă
căţărându-mă pe-o nalbă
de priveam spre soare viu
stea în ochii lui să fiu
el mă adormea cuminte
punea zâmbet să m-alinte
îmi şoptea a necuvânt
cu ison fugar de vânt
acum tot aştept să iasă
poate-l voi primi în casă
că e frig şi ninge iar
dincolo de "zid cu var"
Iluzie
sursa foto deviantart
Râzi!
Râzi în gând, fată frumoasă
smulge târziul ăsta nebun din mine
uite cum ţine de inimă
şi îmi leagă în mii de noduri
visurile.
Râzi!
Râzi în gând, fată vâltoare
scurge-mi în vene albastre
izvor de femeie
cascade să-mi şteargă
târziul
născut înainte de-a te şti.
Râzi!
Râzi în gând, fată morgană
şi du-mi peste dune-nroşite
de-amurguri
numele ce-l port de o viaţă
-ILUZIE-
Lecţie de iarnă
sursa foto deviantart
Iarna viscol îmi aşterne
pe tăcutele iubiri
smulge albul şi îmi cerne
strop de gri în năluciri.
Dintre gheţuri cu armură
scoate strigăte de sloi
pe la streşini picătură
rătăcită din vechi ploi.
Fir de alb tiveşte Firea
răsucind în aer nea
pune-n chiciuri amintirea
ce-a uitat de vremea rea.
Iar în paşi de Crivăţ rece
Desenează înc-un vals
Lasă fulgii mari să plece
Însoţindu-se la dans.
Câtă iarnă ai pe gene?
Câte sensuri în priviri?
Cât omăt se poate cerne?
Cum se nasc albe iubiri?
Poate iarna să ne-nveţe
Să iubim aşa, curat,
Floarea albă să răsfeţe
Vis ce-n taină ne-a legat.
duminică, 20 decembrie 2009
Plâns
Am învăţat să plâng
în fiecare ploaie
ce-mi iese în cale
pentru că
vreau să dau gust vieţii mele
am învăţat să privesc
hăituită
lacrima îngerilor
ce m-au ţinut pe braţe
când obosisem
de atâta căutare
dacă va fi adevăr
în ceea ce vei sorbi
de pe obrazul meu într-o seară,
nimic n-o să fie mai dureros
decât minciuna
pe care au însăilat-o negurile
care vor să te cuprindă
în mreje
atunci voi putea plânge
cu toată fiinţa mea...
sâmbătă, 19 decembrie 2009
doar linişte!
Poesis-Ingeri
Asculta mai multe audio
Muzica
N-am să pot fi
îngerul tău niciodată
în lutul meu
respiră o femeie
simplă ca fulgul de zăpadă
în glasul meu, licurici de cuvinte
în suflet, un dor nesecat...
Rost de întrebări
sursa foto fotocommunity
Ce rost să ne-ntâlnim în vreme
secundele ne-au troienit
ne-au prins în iarnă cu blesteme
rostite-n cântec învrăjbit.
Ce rost să prindem amintirea
în palma unui fulg uşor
când peste toate risipirea
presară praful ei cu dor,
Cununi de adevăr doar iarna
va înflori pe la fereşti
o lacrimă-mi va plânge rana
de-a nu mai şti cine îmi eşti.
Povară de zăpadă pune-mi
pe umerii fragili şi goi
priveşte-n ochii mei şi spune-mi
în care iarnă vom fi doi?
În ce ninsoare diamante
pe chipul meu vor străluci
şi-n care vânturi depărtate
iubirile ne-or năluci?
Dezamăgire cu iz de iarnă
sursa fot fotocommunity
Departele-i departe
Aproapele-i târziu
În calea iernii sparte
Nici fulg nu pot să fiu.
Există alb în lume
La mine e prea gri
Îl poţi striga pe nume
În jocuri de copii.
Colindele-s deşarte
Nici glasuri nu se-aud
Tristeţe iarna-mparte
Peste obrazu-mi ud.
Iar şoapta ţi-e pustie
Au luat-o păsări mii
Nimic nu mă învie
Nimic nu va veni.
vineri, 18 decembrie 2009
Haină nouă
M-am gândit
să mă-mbrac în femeie
într-o zi
când îngerii îşi uitaseră acasă
aripile
furasem ceară
din muguri de lună
şi hotărâsem
să mă-ncurc
printre picioarele lor
să le lipesc aripi noi
poate aşa
niciun bărbat,
dar absolut niciunul
nu va şti când să ardă
şi când să se-aprindă.
M-am gândit
să mă-mbrac în femeie
pentru totdeauna
şi să-mi port parfumul
indiferent de anotimp
de târziu sau devreme
petrecut în mine, în ea sau în tine.
M-am gândit
să mă-mbrac în femeie
pentru seninătatea privirii
în care se oglindesc
stropii de ploaie
ori lacrimile fiecărei dimineţi
în care
îngerii îţi şoptesc
că eu sunt doar o femeie...
să mă-mbrac în femeie
într-o zi
când îngerii îşi uitaseră acasă
aripile
furasem ceară
din muguri de lună
şi hotărâsem
să mă-ncurc
printre picioarele lor
să le lipesc aripi noi
poate aşa
niciun bărbat,
dar absolut niciunul
nu va şti când să ardă
şi când să se-aprindă.
M-am gândit
să mă-mbrac în femeie
pentru totdeauna
şi să-mi port parfumul
indiferent de anotimp
de târziu sau devreme
petrecut în mine, în ea sau în tine.
M-am gândit
să mă-mbrac în femeie
pentru seninătatea privirii
în care se oglindesc
stropii de ploaie
ori lacrimile fiecărei dimineţi
în care
îngerii îţi şoptesc
că eu sunt doar o femeie...
joi, 17 decembrie 2009
Unic
sursa foto deviantart
N-am construit motive
mi-au fost de-ajuns
avioanele de hârtie
din vremea copilăriei
care mi-au inserat ideea de zbor
au sosit mai apoi
într-o dimineaţă păsările,
peticele albe de lumină
care mi-au spus
povestea unui om
i-am iubit pasul
i-am iubit glasul
i-am iubit stingerea
i-am iubit fuga
i-am iubit ruga
şi-i iubesc acum târziul
pentru că doar eu ştiu
unde se află
tărâmul fără bariere
fără convenţii
fără limite...
Lumina mea
sursa foto fotocommunity
Pe fiecare colină
strigă un bucium
e semnul apropierii târziului din noi
şi chiar de e seară
lumina din mine coboară
în pasul tău
rătăcit prin frunzişuri
din câte desişuri
se mai compune surâsul meu?
vei afla doar spre răsărit
căutând cu privirea
un mugure trist
rătăcind înflorirea
poate doar pe o frunză
cuvântul
va duce boarea de vânt
lăsată în braţele mele
acum
fluturând a iubire
m-amestec cu nopţile tale
pictez felinare
şi ochii-mi sunt lumina
ce te caută fără-ncetare
în vis...
Pe fiecare colină
strigă un bucium
e semnul apropierii târziului din noi
şi chiar de e seară
lumina din mine coboară
în pasul tău
rătăcit prin frunzişuri
din câte desişuri
se mai compune surâsul meu?
vei afla doar spre răsărit
căutând cu privirea
un mugure trist
rătăcind înflorirea
poate doar pe o frunză
cuvântul
va duce boarea de vânt
lăsată în braţele mele
acum
fluturând a iubire
m-amestec cu nopţile tale
pictez felinare
şi ochii-mi sunt lumina
ce te caută fără-ncetare
în vis...
miercuri, 16 decembrie 2009
marți, 15 decembrie 2009
"Este"
sursa foto deviantart
Eternitatea stă-n picior de stâncă
În muntele cu fruntea-n nori
Eternitatea stă în dragostea adâncă
Şi-n iernile cu haină de ninsori.
Din flori de gheaţă ai ţesut tăcerea
În zarea cu motive de-nserat
Mi-ai pus pe umeri ceruită, adierea
Salutul plin de frig, încarcerat.
Eu te aştept în file de poveste
Nu te-am uitat în efemer
Las la fereastra ta un dor ce"este"
Şi n-o să plece până pier.
luni, 14 decembrie 2009
Dragostea unui om fără nume
sursa foto deviantart
Am copiat la indigo
dragostea unui om fără nume
nici măcar nu ne tocmisem pentru asta
venise totul
aşa,
într-o doară,
într-o dungă de tăcere,
pe-o buză de dimineaţă
la margine de nestare
acolo sufletele îşi dau bineţe,
cântecele se înalţă
în coşul pieptului
şi păsările construiesc zboruri
Am copiat la indigo
dragostea unui om fără nume
ca să trimit scrisori anonime
către frunze
ivite în primăveri
şi scuturate în toamne
atunci când nu voi mai fi,
să mă-nvelească
cu dragostea unui om fără nume...
Nu am promis, am făptuit...
sursa foto deviantART
Promisiunile mele
sunt mai calde ca oricând
iarna a turnat peste ele zăpadă
să le ţină de cald
până în primăvara
în care îţi voi înflori sincer
pe braţe
atunci şoaptele mele
se vor prinde flori de măr
în cântec
şi zefirele mi se vor anina în păr
câteva păsări
îmi vor împleti zbor de iubire
peste lumea ta
niciodată frigul uitării nu ne cuprinde
pentru că dragostea
nu se închide în sfere
ea merge pe muchii de cub
şi se avântă spre cer mai apoi...
Comoară de cântec
sursa foto deviantART
M-ai alungat
fără graţie
prin cenuşiul unei clipe
precum vârtejul care duce
păpădiile dincolo de câmp
călătoria mea
prin pământul tău
nu caută câştig
ci rădăcină
în care să se-alerge sevele
mustind a primăvară de iubire
atunci aşteptările noastre
vor doini
pe o frunză
şi cântecul
va fi vălurit marea obosită
de atâtea furtuni
de mâine voi face nopţile
colivii pentru păsări
dar mă voi preface a le închide uşile
pentru că ştiu
că nu pot păstra altfel cântecul.
M-ai alungat
fără graţie
prin cenuşiul unei clipe
precum vârtejul care duce
păpădiile dincolo de câmp
călătoria mea
prin pământul tău
nu caută câştig
ci rădăcină
în care să se-alerge sevele
mustind a primăvară de iubire
atunci aşteptările noastre
vor doini
pe o frunză
şi cântecul
va fi vălurit marea obosită
de atâtea furtuni
de mâine voi face nopţile
colivii pentru păsări
dar mă voi preface a le închide uşile
pentru că ştiu
că nu pot păstra altfel cântecul.
Extramotive
sursa foto deviantart
Tu nu eşti de găsit
tăcerea ţi-e velinţă
ca să poţi fi iubit,
nu fugi spre nefiinţă.
Te scalzi în pustiiri
şi vorbe-ntortocheate,
sărbătoreşti iubiri
cu gust amar de moarte.
Serbări tu primeneşti?
mă faci să râd himeric
nici izul de poveşti
nu-mi stinge întuneric.
Ai confundat regina
cu ultima paiaţă
străjer, ai tras cortina
peste lumini din ceaţă.
Deşert e pasul Evei
în patul desfrânării
nu simţi dulceagul sevei
din palma liberării.
Iubirea-i fiinţare
prezentă în materii
mă pot pierde-n uitare
ca stelele-n puzderii.
Sărbătoresc nebună
cu verde prins în haină
rămân privind spre lună
sunt colţul viu de taină.
duminică, 13 decembrie 2009
Comoară de cântec
sursa foto deviantart
M-ai alungat
fără graţie
prin cenuşiul unei clipe
precum vârtejul care duce
păpădiile dincolo de câmp
călătoria mea
prin pământul tău
nu caută câştig,
ci rădăcină
în care să se-alerge sevele
mustind a primăvară de iubire
atunci aşteptările noastre
vor doini
pe o frunză
şi cântecul
va fi vălurit marea obosită
de atâtea furtuni
de mâine voi face nopţile
colivii pentru păsări,
dar mă voi preface a le închide uşile
pentru că ştiu
că nu pot păstra altfel cântecul.
sâmbătă, 12 decembrie 2009
Marmură
sursa foto deviantart
În regatul trupului meu
vinovăţia n-are nume
de noroi
şoldul e trunchi
şi umărul ramură
dincolo de unduire
e freamăt şi zbucium
cuvintele se anină
în vâlvătaia părului
iar dorinţa
e zborul ideii de mine
În regatul trupului meu
truda capătă aromă de extaz
şi cunoaşterea e adiere
doar câte o şlefuire
mai tulbură somnul coapselor
pe care mâinile
au lăsat un vaier prelung!
De atunci, marmura plânge...
miercuri, 2 decembrie 2009
Colindă-mă, alb, colindă-mă!
În zâmbetul de iarnă moare clipa
se răsuceşte-o iederă de foc,
blestemul păsării ce pierde-aripa
şi nu mai are soartă şi noroc
Pe cer o nuntă se destramă-n vise,
iar întâlnirile sunt fără rost
printre tulpini atunci se rătăcise
o frunză din copacul ce mi-ai fost..
N-o să-ţi umbresc albastra fulguire
Zidirile-s făcute dintr-un timp
Iar moartea cea cu glas de stihuire
Deplin mă rătăceşte-n anotimp.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)