marți, 28 august 2012

flash 6

căi ferate cu urme de karenină
zâmbet ascuţit în iarna unei singurătăţi
se albesc toţi caii nopţilor mele fără tine
caut flori de nufăr în care să-i ascund
lotcă pentru toate secundele
răsărite din pieptul meu când te respir
nu-mi sunt de ajuns în cădere măsor
taina şi întrebările strecurate
cum ploaia mea în ochii tăi, iubitule
tânjesc după siberii ascunse-n şuierat prelung
de tren oprit în gara buzelor mele arse
sărut strivit pe umărul tău venit să-mi adape
copacii în care-mi urc toţi fluturii
doar pentru o zi...când este întuneric...

luni, 27 august 2012

Exerciţiu... cu destinatar 86 - carusel

Mă trec fiorii – ciurde nevăzute,
Am mai căzut o treaptă în abis.
Sunt pescăruşul cu aripi căzute
Pe cozi de stele căutând orbiş.

Mi-ai pus suflarea-n colţuri de verande,
Un aer m-apăsa năucitor
Nelinişti mă înconjurau – flămânde,
Când căutam spre soare, orbitor.

Fugiseşi prea departe-n înserare,
Iar zborul meu era târâş străin,
Gustam tristeţi şi-atâta amânare
Când lumea ne privea c-un gând hain.

Tu – păzitorul cerului din mine,
Ademenit de alte galaxii,
Mă aruncai în hăuri şi un câine
Puneai de pază-n albe colivii.

Să-mi fie credincios în răsărituri,
Singurătăţi să-mpart numai cu el
Să descifrăm etern astrale mituri
 Noi – două piese-n ultim carusel.

Exerciţiu... cu destinatar 85 -viitor

Voi înflori în tine ca bruma-n geana ceţii -
O vineţie frunză desprinsă de pe ram,
Când păsările tale dau freamăt dimineţii
Iubindu-ţi nefiinţa în care gând eram.

Voi fi acolo unde popasul nu ne doare
Şi-ţi voi iubi căderea şi naltul desfrunzit,
Mă vei privi din umbre în strigăt de cocoare
Plecaţi să rătăcească spre sudul îmblânzit.

Şi n-am să uit vreodată lumina infinită,
Şi n-am să uit de tine şi n-am să uit de noi,
În nuferii-mi pe ape iubirea dăruită
Se va-nălţa spre stele, va coborî prin ploi.

Exerciţiu cu destinatar 84 - mai ţine-mă în braţe...

Mai ţine-mă în braţe, mai lasă-mă s-ating
Peluzele-ţi albastre în care fluturi dorm
Nu-mi căuta culoarea, apusuri vii se sting
În urne de-ntrebare cu sufletul enorm.

Mai ţine-mă în braţe, când nopţile-mi târzii
Se-ncarcă de cochilii cu timpul expirat,
Aşteaptă-mă-n răspântii c-un tom de poezii
Solar - cuvântul nostru, prin aer răsfirat.

Şi strânge-mă în tine, un foşnet vegetal,
Un praf de amânare, un glas de calendar,
Să-mi fie dimineaţa un dans oriental
Şi noaptea lotcă lină pe val de chihlimbar.

Exerciţiu... cu destinatar 83 - când respir...

Când respir, se dilată clipa,
vin magi să culeagă stele
din palma universului
lăsat în pustiul caravanelor,
numărăm dunele de nisip
şi confecţionăm clepsidre din cioburi de lună

trupul nostru – sticla încremenită
prin care trec uşor curcubeiele
să-ntindă poduri pentru suflete:
al tău ca o apă,
al meu ca o salcie gata să te îmbrăţişeze

când respir,
vocale aglomerate-n mirare
devin păsări pe cerul netezit
cu aerul dimineţilor noastre neîncepute, iubitule

albastrul e întâmplarea în care ne oglindim
timpul pe care-l avem de trăit împreună...
mereu ca o primăvară neterminată.

Exerciţiu cu destinatar 82 - (ne)liniştile

ţie...
Mi-e dor să-ţi tac neliniştile,
să păstrez în minte amprentele gândului
că într-o zi vom aşeza dimineţile
ca la domino -
între ele să nu mai încapă nicio înserare…
prea mult sângeriu în ochii mei, iubitule!

Dincolo de ziduri glasuri,
prea multe glasuri peste oasele mele,
peste pleoapele mele, peste braţele mele întinse -
ramuri spre pacea unui azur
pe care, azi, nu-l mai zăresc.  

Mi-e dor să-ţi tac neliniştile,
să-ţi umblu pasăre albă în mersul din fiecare zi,
poate mai înapoi cu un pas
umbră în umbra ta să mă cufund
când soarele ne-apare ispită în cale…

Exerciţiu... cu destinatar 81- atlanţi...

Mă năpădesc iluzii, mi-i luna frământată,
În gurile flămânde mă naşte noaptea iar.
Când caut răsărituri, mi-i marea agitată,
Corăbiile-s goale şi vântul - un hoinar.

Mă-ncumet ca să umblu pe apa descântată,
Să-ţi fiu iar albatrosul strigând spre zări pustii.
Adună-mă, iubite! În palmă-ţi,  alintată...
Culegător de vise în dimineţi să-mi fii.

Să-mi umpli cu iubire privirea-nlăcrimată,
Singurătăţi să-mi zboare pe valul opalin,
Să îmi lucească ziua – albastră, nestemată,
Atlanţi în lumea noastră, un spaţiu hialin.

Ne-mbrăţişăm cu sete, săruturi se coboară,
Adamantine clipe ne rostuim cuminţi,
În pas de ape limpezi tăcerea ne doboară
Când vine iarăşi noaptea cu visele-i fierbinţi...

vineri, 24 august 2012

Exerciţiu... cu destinatar 80 -copaci

În dorul terestru s-au scurs multe ploi,
În trecerea mea doar o boare de vânt,
Sub frunze tăcute - un praf de cuvânt
Ce prinde în palme doar paşii în doi.

Sfiala mă-mpinge să cred c-au rămas
În taina luminii doar glasuri târzii,
Sub ziduri de foc aruncăm poezii
Şi ardem în carte un gând pătimaş.

Ne scriem mereu sub acelaşi îndemn,
Străbatem culoare în rime şi vers.
Nevoia de tine azi capătă sens,
Nevoia de mine-ţi trimite un semn.

În ochiuri de scoarţă-au crescut irosiri,
Copaci de iubire ne suntem şi azi
Sorbim depărtarea, în august nomazi
Visăm la nuntire, visăm ca doi miri...

Exerciţiu... cu destinatar 79 - adună-mă!

Îţi aminteşti, iubitule?

Îmi spuneai că-n partea ta de cer
s-au adunat fluturii
sub coviltirul Urselor
acolo unde iubirea nu poate fi atinsă
de iarnă
acolo unde frigul tău cosmic
e doar o poezie în care-ţi îngheaţă iubirea -
s-o conservi doar pentru mine
fulgul tău de zăpadă
prins în fuga lebedei printre constelaţii

dorm hergheliile sub ziduri de mătase

alungaţi de crivăţ, caii din visele mele
caută câmpul
să stingă-n verdele ochilor lui
toţi macii rănilor tale, iubitule
adună-mă în tine
în frigul nostru vom împărţi caii şi fluturii
fără vina de a-i ucide...

duminică, 19 august 2012

Exerciţiu... cu destinatar 78- plâng pe carosabil...

de parcă doar partea aceea de stradă ar fi a mea
sau nu
de parcă doar eu sunt făcută să porţionez
ploile care nu-şi găsesc locul în altă parte
deşi atâta secetă e-n gura lumii
trăiesc din cuvinte şi
dacă uneori mi se ridică uşa asta nenorocită de fier
mă scutur de obişnuinţe şi dansez
poantele mele sunt grămezi de bucurii
 pe care-mi urc feminitatea
pentru c-atunci sunt eu
fugita din turnul de fildeş
unde colţii joacă barbut în fiecare seară(de regulă pierd)
mi-acopăr ochii
faruri năucitoare în dorinţa de a mă dezbrăca
aş fi putut jura la început că orice spovedanie mă va înălţa
dar fiecare lumină nu voia decât să mă despoaie
pe o farfurie unde cina se serveşte
din pieptul sau coapsa femeii la patruzeci de ani
de parcă pe carosabil accidentele ar vea credibilitate mai mare decât
la masa păcatului etern
plâng şi-nfloresc ochi -
nu-mi pasă de faruri lumina lor îi face rău nopţii din mine
nu respect niciun indicator
echilibristica mea e mai presus acum
pe poante dansul meu devine pasul lebedei
ce se pregăteşte să cânte
plâng pe carosabil şi nu-mi pasă de câmpul plin de oglinzi
ţin ochii închişi doar pentru sfidare
mâine voi fi curcubeu(oare cine-mi va garanta că e al tău?)

Exerciţiu cu destinatar 77- rămas bun!

departe într-un gând
voi aduna toate zâmbetele desprinse
din unica-ţi fotografie pe care o deţin
(o cruponasem cu PhotoScape să-mi fii mai aproape)
mă aşez în stânga ta
să-mi spui la urechea dreaptă
cum ar fi să facem dragoste pe acoperişul lumii
perpetuum mobile râsul meu să-ţi fie
dicţionarul în care îţi cauţi fericirile
fie ele mărunte cât neghinele câmpului
va fi ploaie ?
drumul o să mi se pară un nesfârşit convoi de iluzii
şi asta până-mi voi lipi eternitatea de tâmple
să simt că evadarea mea nu-i decât un prilej
de a-i vorbi albastru stâncii în care vreau să-mi răsădesc fluturii
sunt poate fâşia de nisip unde mor clepsidrele
mulţi au trecut lăsând urme de tălpi
singurul care m-a strecurat ai fost tu, iubitule nenăscut
deschide palmele
eu voi fugi în somn - poate singurul meu confesor adevărat…

Delicatese

Trăiesc în camera cu stridii
Şi cu albastru de cerneală,
Primesc din sepii doar invidii -
A rândurilor vechi scorneală.

Prin rime fug căluţi de mare
Când valurile-mbrăţişate
Găsesc în locuri de parcare
Moluşte fin abandonate.

Şi algele urzesc în teme
Cuvinte care stau să suie
Pe trepte albe, de poeme,
A mării noastre cărăruie.

Maligne visuri stau să cadă
Pe zidurile din cochilii -
Sunt racii prinşi în ambuscadă,
Se-ascund în margini de vitralii.

Măsuri potrivnice de ape,
În muzicală sacadare,
Aduc refrenul mai aproape
Şi versul alb spre abdicare.

Acvariul meu cu zeci de midii
Îmi spune bună dimineaţa,
Împrăştie în bol preludii
Şi scrie zilei, azi, prefaţa.

Exerciţiu... cu destinatar 76 - scriere

Îmbrăţişare verde, iubitule, să-mi dai
Cu-aroma ta de cetini, pe gura ta de rai,
Să cânte-n cor izvoare în palma unor stânci
Topind în dor fuioare din ochii mei adânci.

Săruturi chihlimbare, mirări din asfinţit
Şi mugur viu ce doare sub lama de cuţit,
Să-l înfloresc în taină – un semn cu desfătări
Pentru culori din soare miraj de aşteptări.

Şi zboruri de lumină cu strai diamantin
Când braţul meu se-nchină în aer de satin
Îţi dăruiesc iubirea, albastrul pur din zări,
Iar mâna-ţi mă va scrie în albe amânări.

vineri, 17 august 2012

Exerciţiu... cu destinatar 75 - balerină

Lumină-aprinsă în lumină,
un soi de fulger nebunatic,
un dans cu nopţi şi crinolină
foşnind la braţul tău, lunatic

o ploaie scurtă şi bizară,
uimire prinsă în fireturi
în aşteptarea ta amară
înfăşurând în ochi deşerturi

sălbatic vânt cum te animă
nisipul meu ţi se aşterne,
când eu – o ploaie anonimă –
las apele-n eter a-ţi cerne

iubirea frunzei – balerină.

Exerciţiu cu destinatar 74 -crochiu

ai vrea să dezbraci scoicile de apă
avid spongios trecând prin fiecare verset
carnea păcatului s-o guşti
credincios cinei tale
în vin chihlimbare turnate
forme stilizate încolţind întrebările
te-ai fi apropiat de nelinişti
cum sufletul pus la încercare
adevărul e al aceluia care crede în el
şi rezistă

am schiţat un pas
aruncat provocator în coasta drumului
poate însemna dezechilibru
mâine nu voi şti dacă e bine să cad
ploaie aş îmbrăca toate scoicile
moarte

mi-e dor de mine înveliş viu...

miercuri, 15 august 2012

flash 4

stern
aerul bate la uşă
deschisă culoarea se caută
în cutia cu acuarele mi-am scăpat
duzina de fluturi
cineva le spunea: iubiţilor!
şi asta până când
vara nu era pe trecute
zile se înfăşoară în delte
cum nuferii se năvădesc
 în războiul apelor
lumină galbenă când asfinţitul
îmi umple cana de porţelan...

Exerciţiu... cu destinatar 73- cu nume de împrumut...


“aici vreau să scriu
pe zidul de mătase”
Constantin Virgil Bănescu

aflu de prin ziare
zăpada asta nu are un nume
îi poţi spune mătase
sub ea îţi vor număra oasele
eşti întreg
numai sufletul s-a aşezat pe o creangă
departe de strigătul lumii

nu mi-e frică de greieri
când am timp merg în vârful degetelor
să nu-i trezesc
altfel se va topi zăpada mea ca mătasea
senzaţia de frig s-ar putea numi singurătate
când zorii întreabă sufletul despre
ultima vineri petrecută cu iubita lui...

Mirare albă

Mirare albă pe nisipul ud -
Nomadă ca un vânt rătăcitor
Ascunde tâlcuri palide şi nud
Îşi lasă trupu-n praf năucitor.

Sub funii, jertfa malului s-a stins
Cum pescăruşii strigă azi – inert,
Pe ţărmul cenuşiu mi s-a întins
Culoarea-ntr-un apatic, vechi deşert.

Pe orizont se joacă-un răsărit,
Albastrul înfloreşte-n arc de maci,
În ochi de lotcă-apare-un licărit
Să-ţi bucure privirea când îmi taci.

Talazuri infinite în ocean...
Când pasul meu grăbit pe scoici cu dinţi
Trimite-un sol spre braţul de mărgean -
Să-nghită-n ape stinsele credinţi...

duminică, 12 august 2012

flash3

ne-ntoarcem mereu acolo
unde punctul se dezbracă de linii
apropiate par crengi
în pădure năframele ţin loc de vânt
caut în inima unui copac puterea de a nu striga
ne spălăm pe mâini
nevinovaţi de ultimul sacrificiu
ştergem urmele ca nişte ucigaşi sofisticaţi
o senzaţie de plăcere ghemuită
punct cardinal îmbibat în ceaţă
prinsă de gene
îţi umbresc privirea când ploile sunt prea departe
hrănim himere inventate
mişcările noastre se sting cum lampadarele străzii
ador Cantabile...
doar Petrucciani şi punctele mele
unde ne-ntoarcem mereu...

Exerciţiu... cu destinatar 72 - ne(liniştea)

telefoanele tale au amuţit
când trecem prin tunel închidem ochii
întunericul nu ţine de ziuă
şi ura nu ţine de noi
gangul strâmt în care ne petrecem puţinele ore
e plin de paşii iubiţilor neiubiţi
îmi place cum plouă
mărunt ca înaintea unei execuţii pe scaunul electric
atunci numeri secundele care ţi-au mai rămas
în timp ce furnicăturile îţi colindă venele
crezând că a-ţi fi rece poate deveni obişnuinţă
nu obosesc
niciodată nu obosesc atunci când plouă
număr scrisorile iubiţilor mei
le aşez în ordinea morţii lor
apoi le-nchid într-o pungă să le sufoc toate amintirile
tu-mi zâmbeşti din ultimul poem scris
pe care n-ai să-l expediezi niciodată
în timp ce eu mă-mbrac în liniştea unui crotal
pripăşit în grădină

Exerciţiu... cu destinatar 71 - absenţa

Iubeşte-mi absenţa -
e bunul meu cel mai de preţ

tandreţea obligă
fluturii n-au voie să moară
multe frânghii odihnesc liniştea
vina iubirilor aruncate în grabă de trecători
singura povară pe umeri

sub un ochi de privighetoare - verde
nu e câmpul
otrava se strecoară încet prin canale
fluviul se stinge în peştii lui încape doar îndoiala
să fii tu cel care l-a ucis?

doar eu cred că e o bucată de kiwi
şi-n tot dezastrul care-mi stăpâneşte urbea
îndrăznesc:
iubeşte-mi absenţa -
e bunul meu cel mai de preţ...


vineri, 10 august 2012

Exerciţiu cu destinatar 70 - în lanul cu maci

fără cruce în lanul cu maci
dorm seminţele şi-n somnul atârnat
un răsărit îşi vindecă teama

o crustă de pământ pare o barcă eşuată
pe insula mea poezia caută recife
n-o interesează barierele de fluturi
şi nici rechinii cenuşii
moartea  nu te găseşte pregătit
îţi acordă stări de graţie şi te amână
data viitoare vei muri mai frumos decât azi

 pregăteşte-ţi cruci în lanul cu maci
scrie numele pe care le-ai purtat
oricum te vor confunda de fiecare dată
cu cineva atât de cunoscut lor
încât niciodată nu vor şti cine-ai fost...

flash 2

nu s-a defectat timpul alungit
vrea să mă vadă ţinându-te de mână
scoicile îşi dezvelesc dinţii
piciorul meu culcă nisipul
căutăm farul de la marginea lumii
rătăciţi să ne fim fără metafore
fără eşafoduri cu ierburi stinse pe trepte
rouă rostogolind pe buze cu uimirea prinsă
în pupile când pulsul ne întrece
secundele aflate în marş negociem ieşiri
fără trup agonizând în jocuri
sfiala ne trece drept iarnă împăturită
în geografii apele suntem noi
curgem

Semn

fiului meu, azi...


frate cu firul de iarbă
prin ce rouă ţi-ai umezit ochii
când augustul îţi usca plânsul?

mi-ai adunat curcubeie
 şi mi-ai dezlegat păsările,
mi-ai construit punţi
şi mi-ai înflorit crini -
să-nvăţ că puterea albului
stă-n curăţenia sufletului de copil

spre înălţarea ta
îmi voi scrie truda
şi-n aerul vremii
voi pune lumina să-ţi slujească
sufletul
bucurând cerul pentru darul trimis
într-o zi de gustar
Vizualizări: 71

flash 1

un arcuş rătăcit pe lemnul unei viori
cioplită în sânge inima doare
cum copacul tăiat se strânge în inele
nenumărate de ochi
neîmblânzite de timp
sălbatice treceri prin praf de ani
nu mai ştiu cine sunt
în tine pelerinajele se sting
felinare în loc de faruri când marea e goală
plâng naufragii
în pânze se amestecă toate culorile
furtunile nu ne învaţă pe de rost
se încurcă printre noi
ca şi cum le-ar fi atât de frică
să-şi folosească memoria
plânge-mă azi mai puţin decât mâine
în seceta lipsei prigonind privighetorile
când nopţile sunt prea înalte să le ajungem
la căpâtâi îţi păstrez mereu fiinţa

Exerciţiu... cu destinatar 69 - spaţiu

ţie...

du-mă acolo unde singurătăţile nu au perechi
să o însoţesc pe a mea
libertatea ei să se evapore
cum apa fluviului  se ridică pe firul unui zmeu
strunit de mâna unui vânt, iubitule

când îmi eşti, nu-mi eşti
când nu-ţi sunt, îţi sunt
paradoxală apartenenţă dincolo de creiere urbane
 mituită prezenţă în cartiere populate
cu dicţionare
căutăm cuvintele
sensurile lor se îngrămădesc în mintea noastră
stoluri ca-n Păsările lui Hitchcock

în palma apei rămasă în matcă
ne iubim cum salcia umbra-şi alintă
singurătăţile noastre- două cochilii cu aceeaşi culoare

Exerciţiu... cu destinatar 68 - se scrie o slovă...

ţie...

Se tânguie steaua în ceruri -
E bolta dospită în spume,
Pe oasele mării-n decoruri
Se nasc începuturi de lume.

O slovă se scrie pe stâncă,
Fuioarele-au glasuri de nimfe,
Mă-ncumet ca-n pacea adâncă
Poemele-n stol să triumfe.

Le scriu răsucindu-mă-n valuri
Mărunt, ca un semn plin de ceaţă
Eu - albă stihie pe maluri,
Privind chipul tău plin de viaţă.

Furtuni de luciri mă îmbie,
În nopţile-nvinse de lună
Sunt umbra-ţi pe cer - o zglobie
Ce fulgere-n ochi îţi adună.

Încercări

În mierea zilei stau să moară fluturi,
Tăcute vânturi au secat de vrajă,
Se plimbă seceta în ochi de ciuturi
Când suliţe-n creneluri stau de strajă.

În poala mătcii piatra se sfărâmă
De dorul apelor plecate-n goluri,
Se rupe straniu încă o parâmă,
Iar velele ne zboară-n rostogoluri.

Visăm la ploi şi coame despletite,
La nuferi ce-şi petrec în ape vina -
Sălbatici cai ne-omoară în copite
Şi sufletul, şi pacea şi lumina.

Ne străjuiesc doar flăcările-absurde,
Vocale-nţepenite-n glas de rugă -
Sunt ploile din ceruri tot mai surde
Şi-o sete aspră-n mine se conjugă.

Exerciţiu... cu destinatar 67- sub clopote...

te dezbraci de mine
pui singurătatea pe umărul stâng
îţi decorezi plecările cu tristeţe înmuiate în alb

singurul drum pe care îl cunosc
e cel al privirii

nu sunt şarpe -
 în sângele meu cald
frumuseţea se plimbă în gondole
ştiu să te simt dincolo de cascade
iar căderea mă face să mă înalţ

 lumina mea e doar o apă care te mângâie
adevăratul soare vine din interior

o tăinută voce te caută
vede sufletul tremurând
şi mă cheamă să te-mbrac

sub clopote goale noi ne suntem sunetele

Exerciţiu... cu destinatar 66 - dimineaţă cu enola gay

dimineaţă cu ceas şi aşteptare

la picioarele oraşului în ruină
las ultimul strop de trotil
nu mă mai pricep să-l suflu nici peste cuvinte
nici peste cele câteva turle care mă aşteaptă

 le spun că o problemă importantă
mă ţintuieşte acasă
şi ele-mi arată Dumnezeul lor
o fi fost şi al meu,
dar l-am pierdut, zic în sinea mea
ca să-mi scuz necredinţa

când îmi aşezasem ceasul la ora 8
 nu gândeam că-n augustul hiroshimelor
mai poate supravieţui o enola gay

în linişte ne pliasem plecările
noaptea ne stinsese în gene somnul
al meu neliniştit
al tău prea lung, ca o moarte dulce în plasa renunţării

avea să vină o zi mult prea lungă
pentru oceanul stârnit în ochii mei
privind ruinele oraşului
încă se mai aud clopotele
încă mai am timp să uit că neiubitele
n-au nici pagini, nici braţe în care să caute blândeţi
înmugurite

dimineaţă cu ceas şi dezamăgire

sâmbătă, 4 august 2012

Exerciţiu cu destinatar 65 - ştii ?

semnul tău lipit de lampadar
liniştea acidă a unei nopţi perfide
luna rânjind satanic nerotunjită
un abur îmi invadează irişii

cui mai foloseşte glasul privighetorii
când nopţile sunt ruină de cântec

numai greieri mărunţi
orchestrând a trecere mă irită

lungesc minutarele
şi-mi port privirile prin ceasurile lui Dali
ţi-aş fi devenit Gala, iubitule,
şi-n serile dimineţilor tale
mi-ai fi îngăduit scrisul în pagini
pe care nimeni nu le va umple vreodată

ştii ?

Exerciţiu cu destinatar 63 - ciocârlie

Ciocârliile nu trăiesc în captivitate.

Rupeţi zăbrelele
să se stingă în ceţuri toate cântecele,
ai strigat,
duhul dimineţilor noastre va strânge-n potire
sunetele elixir pentru toţi îndrăgostiţii
să nu moară sufocată iubirea

curge în mine imnul ei
ca un râu pe care-l primeşti între deltele tale
duios îmi lunec trecerea
şi-ţi mângâi singurătăţile tânguite
în buza malurilor părăsite

plânge Dunărea, iubitule
şi-n apele ei, spun oamenii, s-a înecat un cântec…

Exerciţiu cu destinatar 64- actorul

actorii din noi joacă leapşa
oricât ai încerca nu poţi să-i prinzi
ei sunt mereu pe drumul scăpat
de insistenţa bornelor de kilometraj

boemi cum îi ştii îşi lasă la-ntamplare hainele
mânecile cu manşete largi
ascund în ele parfumul scenei
unde lumina vorbeşte mereu
fără să fie întrebată

caută-i prin buzunare
cu siguranţă vei găsi o voce care să-ţi spună
gratuit te iubesc
fără să te doară spune-i că el e singurul
capabil  să rostească cel mai bine verbul
verbul acesta pe care mulţi uită să-l mai conjuge
prea ocupaţi cu vieţile lor clandestine

actorii din noi dau recitaluri
zâmbesc florilor
plâng odată cu ploaia şi râd spre satisfacţia feţelor
aşezate cuminţi în sală
acolo se desfac în aplauze toate lacrimile
ascunse, toată truda şi sudoarea lor

priveşte-i în ochi şi nu uita să faci cu ei dragoste
când sunt singuri
actorii din noi ştiu
cu adevărat ce înseamnă acest lucru

mâine zâmbetul lui îţi va şterge lacrima de pe obraz

Exerciţiu... cu destinatar 61 - dimineaţa

ţie...

Ştiu să mă nasc odată cu dimineaţa.

Printre vârtejuri de fluviu
îmi las cuvintele
să curgă spre tine, cântec, iubitule!

Nu-mi smulge taina
şi n-o-mpărţi cuibarelor de păsări -
sunt pui care pleacă atunci când toamnele
ne pătrund în oase
şi teama de frig ne zbiceşte mintea;

lasă-mă odihnă ochilor tăi
când slovele ţi se perindă pe dinainte
ca nişte contese înfumurate
sosite la bal,
soarbe încet cafeaua aceea amară şi rece
iubindu-mi
liniştea pe care o răsfrâng
 atunci când oglinzile îşi şterg frunţile argintate
 de roua dimineţilor noastre...

Exerciţiu... cu destinatar 62 - cerc

Mă-ncearcă-un gând rotund
amiezi au gust de sare
mi-e sânu-aşa flămând
de guri istovitoare.

Mă-mbraci cu un sărut -
e tremur de suflare
în mâini ţi-au apărut
petalele de floare.

Deşert învolburat
în marea mea ţi-s ochii,
atât mi-ai tulburat
genunchiul prins sub rochii

şi vânt înnebunit
sub coasta mea plăpândă
îmi laşi necontenit -
respirul de-mi inundă.

Un colb neprihănit
pe braţe ni se-aşterne,
iubitul meu râvnit,
prin mine de te-ai cerne

să-ţi simt azi gust de lut,
de secetă duioasă
trăindu-l absolut
în moartea mea frumoasă.

Exerciţiu... cu destinatar 60 -glazuri

libelule în cerneală glazurat pământul priveşte
ploaia stă rezemându-şi cotul
pe un pervaz vopsit în galben s-a spart o stea
cu aur mi se îmbracă iluziile ţi-am zis
sunt preţioase nu le ascund
arlechinii îmi înjumătăţesc surâsul
semn că ştiu dărui
 sub mască unii sunt mai buni decât mine
calc pe maci sângerează talpa mi-e cald
în codul meu portocaliu nu mai citeşte nimeni
cifrele se topesc
nu mai număr zilele ştiu că una va veni
so nice!

Exerciţiu... cu destinatar 59 - efect

exfolieri de arbori în deltele toamnei
degetele mele printre ramuri
caută
pasărea a plecat
numai imaginaţia se odihneşte în rotaţii
 orizontul  păstrează în pelicule cercuri
le aruncă în sfere
să ne întregim existenţele
cu încă un ochi deschis spre lumină

de ce s-ar mai naşte întrebările
când frigul amorţeşte strigătul?


Exerciţiu... cu destinatar 58 - cum se păstrează poveştile...

Aş fi vrut să-mi citeşti încă o poveste,
să aprinzi focul ca-n serile mele de iarnă lungi
cum picioarele cocostârcilor
pe care-i număram la marginea satului
când sosea primăvara în frunzare,
să potriveşti lumina,
încât să fugă toţi păianjenii
din cuibul copilăriei mele, mamă,
iar temerile să fugă-n colţurile de stele
pe care deseori le desenam
fără să ştim că cerul e atât de departe.

Aş fi vrut să deschizi uşa colindătorilor -
să zornăie bănuţii în mâini înroşite de ger,
iar nucile să umple buzunare
când trăistuţele deveneau neîncăpătoare
 pentru bucuria din ochii lor,
să plămădeşti alte scutece şi să-mi curgă mierea pe buze,
să-mi ling degetele spre disperarea
celor care-mi zideau cu nădejde anii de-acasă.

Aş fi vrut să-mi deschid ochii
în aerul aburind al dimineţilor
când glasul tău se ridica în tavanul de pace al odăii
spunându-mi... E încă o zi de poveste din viaţa ta, copile!

.........................................................................

Şi-mi mişc degetele rostogolind înc-o foaie -
să-mi lunece pruncul în somnul poveştii, măicuţă,
de parcă toate anotimpurile
ar fi îngheţat în buncărele amintirilor mele -
niciun război să nu le ucidă...



Exerciţiu... cu destinatar 57 - ca să vin...

în fiecare seară
potriveşte ceasul în ochiul peretelui
toarnă sunete în tendoane de aer
să nu-mi şchioapete respiraţia
când păsări albe vin în mine - potop

nu osândi nicio pornire pe
străzile cartierului meu pline de fluturi
unde vitrinele şlefuiesc vocale

nu înflorise nicio eşarfă

în închisoare două deţinute se ceartă
să rămână în carcase de flaut
pe care deget să dormi -
semn că tu eşti singurul care poate recunoaşte

Exerciţiu... cu destinatar 56 - ţi(e)...

De ne-am fi sfinţi
cuminţi,
poemele nu s-ar rosti,
ne-am primeni
cu praf de stele-nşelătoare
şi ne-am minţi
că-n rimele fierbinţi
noi doi vom rătăci credinţi.

Nu suntem sfinţi,
iar pe arginţi
ne-om vinde ploile fierbinţi,
s-o pierde-n zorii cei cuminţi
tăcerile înălţătoare
când mă frămânţi
şi-n cântecu-ţi de pace
mă alinţi...

Exerciţiu cu destinatar 55 -oriental

ţi-aş fi spus ce nu s-a spus între noi
ne întâlnim în puncte şi ne separă linii

strigă Japonii prinse în apocalipsă
şi un tzunami pe care, la naiba, nimeni nu-l revendică
un buddha înfierat zâmbeşte strâmb
se sting cireşii în ochii de pagode

e vremea aşteptării
sunt o pasăre albă - nu mă ştii
singură colină mă recunoaşte
când pasul meu seamănă cu al tău
nufărul prins în mâlul neîncrederii
niciodată cules
niciodată iubit
           
sparge te rog shōji când interioarele mele
nu ţi se arată
vei găsi acolo tot ceea ce eu nu ţi-am spus încă
şi-aş fi putut să-ţi spun

azi iubitul meu spunea…
eşti vinovată de tot ceea ce n-ai făcut
şi asta pentru că sunt copilul pierdut al femeii din mine…

Exerciţiu... cu destinatar 54 - “Umblă printre păsări!”

Scriu în tăcerile tale
plaurii dorm în gura apei
 niciun zbor nu le despică taina
ochiuri mari se desprind în calendare

sub umărul tău
nopţile sunt departe
îmi tremură încheieturile
o linişte oarbă-mi scrie bilete
eu nu ştiu ce să-i răspund

“Umblă printre păsări!”
gura actorului rosteşte roluri
doar eu rămân nemişcată
pentru că timpul iubirii e-acum în palmele mele

cum să-l strivesc, iubitule?

Exerciţiu... cu destinatar 53 - despre ştiinţa de a ucide blând...

ţintele nu dor

doare doar încercarea de a ucide
fără să-l avertizezi şi pe celălalt

ea scrie cu zâmbet pe arcada unei depărtări
nu te priveşte
şi nici nu-ţi cere îndurare
flutură marginea unei rochii
vorbeşte cu melcii
adună în coşuri toţi albatroşii
spovedindu-i înainte de plecare

ştie că-ntr-o zi
o vei ucide cu toată dragostea

Exerciţiu cu destinatar 52 - rămâneam cerul...

parcă m-ar fi ştiut demult

sub unghia secundei îşi aşeza cuvintele
nu-mi povestea despre ninsori
era o permanentă cădere
a lui spre mine – iarba cu ochii mirării deschişi

tăia liniştea în felii mari
şi  împărţea aripi
 pentru fiecare plutire câte o pereche
pentru că el era nesfârşirea dragostei mele
mereu albastru
mereu senin -
acuarela risipită peste peste  chipul peretelui
care mă ţinea în braţe
nelăsându-mă prăbuşirii în dar

încât rămâneam cerul

Exerciţiu... cu destinatar 51 - excluderi

Pendule arămite-n colţi de soare
şi ornice bătute-n scoarţe dulci
aşteaptă capul tău pe râu să-l culci,
să fii tărâmului din nou izvoare.

Secundele-s lipite-n ochi de stâncă,
în flori de colţ aruncă nefiresc
acelaşi vânt sălbatic, vulturesc,
acoperind cu zbor valea adâncă.

Te sperii să-ndrăzneşti măcar o clipă
destinul să mi-l scuturi de omăt?
Să mă dezgheţ sub pielea ta - desfăt
şi ploaie-n semn să-ţi fiu mereu – risipă?

Opreşte-te din saltu-ţi peste pietre,
Şuvoi îmbrăţişat de trist apus,
În mine-atâtea treceri s-au depus,
Mă dor sigilii rătăcite-n vintre.

vineri, 3 august 2012