în apa cuvintelor trecerea mea bate vântul pietrele se dezbracă de pași niciun drum curat prin hățișul de boli vindecător de timp nu e simt cum mă doare din nou secunda |
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu