Împrumuturi

Oglindă-ngândurată e ziua liniştită Şi plouă peste fluviu, prin sălcii trece vântul Azi ţi-aş cădea în braţe cu-a gândului ispită, Dar nu m-ai înţelege când mi-ai primi cuvântul. M-ai potrivi prin ceaţă o albă ferestruie Tocmită de lumină să-ţi spună o poveste, Te-ai pierde-adânc în mine povară amăruie Ca valul ce ne moare iubind înalte creste. Apoi hrăniţi de ape, sub geana blândă-a zării Pe trepte de culoare vom prinde curcubeie Când tot albastrul rece va fi povara serii, Vom rătăci prin astre în trupuri de scânteie.