miercuri, 31 martie 2010

Impersonal şi gol


sursa foto photodom.com

Nu sunt copie pentru un răspuns
porunca ta are glas hodorogit
şi-mi zgârie şoldurile
probabil n-ai de unde să ştii
că liniile curbe nu vor deveni niciodată frânte
sub asprimi de cuvinte definitive

Nu sunt copie pentru un răspuns
în care întrebarea a fost adresată greşit
din întâmplare! ai putea spune
voit! aş adăuga
cu siguranţă părul de lună coaptă
e mai scurt decât lungimea unui cuvânt
mult prea sărac să atingă un sens

sunt copia unui nimic
prea mare să încapă într-un nimic

luni, 29 martie 2010

Sunt măru-n pârg...





sursa foto Gheorghe Dobrin



Sunt măru-n pârg
şi-ţi umblu dimineaţa prin sertare
să mă ascund de foamea ce bântuie-n livezi
când norii plâng
şi scutur revărsare
fâcând din ploaia mea tăcutele zăpezi.

Sunt măru-n pârg
şi-ţi parfumez o seară
cu-arome de viori ce strig-un cânt pribeag
când toamne strâng
în felinar de ceară
un zâmbet pentru tine, suflet drag!

Sunt măru-n pârg
mă simţi în palma-ţi moale
când rătăcirile mi te aduc ades în gând
vorbeşte-mi azi cu sârg
din vorbele-ţi domoale
să ţin în mine dorul tău trecând...

duminică, 28 martie 2010

Te uită, iubite!



sursa foto pixdaus.com

Te uită, iubite, copacii au tâmple de ninsori
e martie-n vreme şi sufletu-mi e plin de flori
ne străjuiesc ceţuri, ni-i vremea visare, o clipă
sărută-mi cântarea albastră şi dă-mi o aripă
să zbor!

Te uită, iubite, decorul e parcă în spume
e martie-n seară, e martie verde în lume
musteşte în mine chemarea de a-mi fi aproape
tu pleacă-ţi privirea albastră cu doruri pe ape
şi vino!

Te uită, iubite, din carcera vremii pândeşte
un timp prea nebun ce suflet ne prinde în cleşte
coboară-n ferestre un glas cu arome nebune
să uit ce-am rămas, să trec peste gânduri păgâne
s-alerg!

Suflet de curcubeu



sursa foto deviantart

Menestrel cu pas cuminte
ai uitat de-atâta timp
cum e ca să cânţi fierbinte
prin păduri cu anotimp?

mi-ai venit pe-o cărăruie
în pădurea mea de fag
unde viaţa-i amăruie
mi-ai cântat de dor şi drag

eu te-am aşternut în frunze
sub brumar închipuit
mi-am pus cântecu-ţi pe buze
l-am lăsat de m-a iubit

praful vremii îmi tot umblă
pe o pagină de-april
rezemat de alba-ţi tâmplă
tot mă crede un copil

tu să ştii că-s numai steaua
lăcrimată-n zori de zi
noaptea-mi este-acum perdeaua
peste-un mugure prea gri

vântul suflă ceaţa rece
eu te-ascult mereu, mereu
primăvara asta trece
sufletul mi-e curcubeu.

vineri, 26 martie 2010

Despre durerile de suflet



foto deviantart



















O durere de suflet nu se îngroapă
şi nici nu se zideşte
o poţi ascunde într-un cântec
sau într-un vers de poem
pe care cernelurile îl aranjează
în tăceri fără sfârşit

la rădăcina cărei flori s-o torn
când seceta uitării ne cuprinde, iubite?
s-ar face oare petalele de piatră
şi lujerii ar deveni doar drugi de fier?

din ziduri
vaierul mai bănuieşte-o primăvară
şi-aşteaptă cu înfrigurare să-l auzi
când lumânări de ceară albă
topesc al gândului altar

să nu-ţi frângi dorinţa
durerile de suflet nu se-ngroapă
şi nici nu se zidesc
ele gânguresc în bătăi de inimă
şi cântă în coşul pieptului
chiar dacă privighetorile plâng deseori...

miercuri, 24 martie 2010

Şi cât o să plouă!



sursa foto pixdaus.com



















Sunt plină de ploaie
mi-e pielea umbrită de nori
pâmântii
din lutul divin
frământă iubirea un vis cu stihii
iar stropii mă rabdă
săracă-n veşminte
iubite
nisipu-i târziu
şi-atât de tăiat de cuvinte
şi-atât de pustiu

Sunt plină de ploaie
nimic nu se mişcă pe copasa durută
arar primăveri
cu muguri ţâşnind în volută
mă-ndoaie
uitat-am să frâng
clepsidre zălude
topite-n piciorul meu stâng
când timpul din turnul secat
mai toarnă-n potire
un ultim păcat
pe care-aş fi vrut să-l sting în neştire

Sunt plină de ploaie
din sânul meu cresc rădăcini de fiori
se-nalţă spre tine iubite
în stinghii firave de flori
şi-ţi unduie vântul
miresme de cântec uitat în deşert
când tu nu mă ai
şi plinul din tine-i incert
ca o sferă plutind înt-o mare de rouă
priveşte iubite
să vezi cum din mine-o să plouă!

marți, 23 martie 2010

Sublim?



sursa foto pixdaus.com




Se ridică seva-n lujer
şi-aţipesc gândaci la soare
prin pădure-aş vrea să fluier
într-o albă sărbătoare

dar mă-mpiedic de cuvânt
rătăcit în val ierburi
când spre cer îmi iau avânt
şi mă pierd în mii de cercuri

zborul meu aleargă-n seară?
iar aripa-mi e târzie?
cine ar putea să-mi ceară
dramul meu de poezie?

glasul tău nu mă întreabă
nici măcar nu mai colindă
s-a urcat pe-un fir de iarbă
verdele să-l tot cuprindă

strâng în mine mugur tânăr
izvodesc în lunci poeme
mă aplec spre al tău umăr
ce-i iubite?chiar te-ai teme

să-ţi sărut încă o dată
chipul cu lumini din soare?
ori eşti umbră încordată
pe un lujer fin de floare?

îmi zâmbeşti ca liliacul
când divină-i primăvara
ce îşi varsă-n lume sacul
şi-acordează-n crâng vioara...

luni, 22 martie 2010

Opac




sursa foto pixdaus.com

Dincolo de sfere, cuvintele nu-s decât scheletice plăsmuri...pe ele brodează timpul câte-un sens pe care, mai apoi, îl frământăm în tot atâtea clipe cât ne-ar trebui să renaştem! Mi-e primăvara asta un strop de ploaie rătăcită-n omătul coborât din ultima iarnă ...acum vreau doar să tac...şi-o să tac...şi-o să tac!

M-ai dat vremii rostogol
când era cuvântul gol
palidă vremelnicie
sens întors din veşnicie

trecere de clipă stearpă
pas şovăitor de apă
curgere de rost neclar
zâmbet rece şi hilar

m-ai dat pulbere de vânt
răsucit în ăst pământ
val de negru pe răzor
plug înfipt pe un ogor

din sămânţa mea de dor
pleacă gândul călător
nu-i răspunde, nu aude
ai plecat pe nu ştiu unde

ce-ţi mai pasă de-astă ploaie
tragi obloane la odaie
şi respiri aer de seară
într-o altă primăvară

m-ai dat vremii rostogol
când era cuvântul gol
palidă vremelnicie
sens întors din veşnicie

joi, 18 martie 2010



sursa foto photodom














Să m-aşterni
să m-aşterni iubite-n cuvinte
pergamente din filă de veac
să croieşti dintr-un stei legăminte
ridicând zidiri care tac

Să m-asculţi
să m-asculţi iubite-n poeme
tălmăcite în frunze de fag
iar arpegii de stele să cheme
sunet viu a iubire şi drag.

Să mă ierţi
să mă ierţi iubite în taină
când greşelile capătă rost
când pe câmpuri se-mprăştie mană
iar eu uit să mai fiu ce am fost.

Să mă uiţi
să mă uiţi iubite-ntr-o coajă
rătăcită-n pădurea de pin
unde visele-au miezul de vrajă
iar păcatul e strop de venin.

miercuri, 17 martie 2010

Mozaic



sursa foto Татьяна Михина









Ştiu că în fiecare dimineaţă
caii albi aleargă prin valuri de rouă
iar nechezatul lor
mă cheamă să colind
printre ziduri de verdeaţă
aburcate pe tăpşane

rochia asta uşoară de volbură
îmi unduie pe trup
nici nu ştiu de e vânt
sau doar amăgirea că sunt
filă în cartea primăverii

mi-amintesc doar că m-ai citit
într-o seară de iarnă
când poveştile curg somnoroase
din vetre cuminţi
cu roşul dragostei prins în flacără

erai doar o scânteie albastră
pe boltă
dăruită vederii mele
într-o zi de ianuar...

marți, 16 martie 2010

Scriere





Când cernelurile vor uita să mai existe,
să moi vârf de har
în ceaţa dimineţii
să mă scrii ascunsă printre zori,
încât soarele să mă găsească dormind
într-o cupă de floare

să mă deschidă leneş
iar aburii să-mi alinte obrazul
primenindu-l pentru o nouă zi
în care zâmbetul meu să te însenineze

la răscruci de cuvinte
să te odihneşti pentru o clipă
iar călimările să se umple de parfum albastru
pe care să-l pot respira
ori de câte ori mă scrii
în vreun zbor de înger rătăcit!

luni, 15 martie 2010

De veşnicie



sursa foto photodom













Sortisem o clipă
în care îmbrăţişarea să capete
gust de izbândă

victoriile nu se strigă în gura mare
ele se odihnesc în lumina de pe chip
sau în sinceritatea
cu care îmi spui de fiecare dată
te iubesc, strop de ploaie

pe umerii mei
vântul scrie semne
aerul respiră primăvară,
iar veşniciile se învrednicesc
să mă împresoare

niciun gând nu se întunecă
atunci când se face noapte între noi
şi împărţim feliile de lună
aninate-n existenţe efemere

cel mai minunat lucru
e că pietrele visează
trepte pe care doar împreună le vom urca
spre nemurire

duminică, 14 martie 2010

Pantomimă



sursa foto Матушка Медоуз












Cu şuvoi de cerneri moartea ne-mpresoară,
ne închide-n cercuri, -n sfere inocente
treptele de piatră urcă sau coboară
nu se-ntreab-adesea dacă-s indecente.

Din vechi aparenţe-şi construieşte faruri
ca să lumineze viduri absolute
rază-n luna mută-i potriveşte daruri
scrise pe-ntâmplare, pe-albele-i volute.

Sevă dulce pune-n triste oseminte
în delir ea scrie pagini aurite
le presară-n tihnă scrumul pe morminte,
semnele de viaţă prinse în ispite.

Când inconştiente fapte se rezumă
în cuvinte simple şi cu trupuri nude
doar strigări în taină poartă o cutumă
lege nesfinţită , prinsă-n porţi avide.

sâmbătă, 13 martie 2010

Amestec



sursa foto Матушка Медоуз


















Un strop de elixir de-aş pune-n tine
Nici primăvara n-ar mai şti pe unde
Colindul meu se va topi-n stamine
Când florile-au plecat spre orişiunde.

Un cântec scris de un condei subţire
Răsună-n tâmpla gri, prea ostenită
Tu amuţeşti în şoapta de iubire
M-asculţi cuminte-n clipa mea oprită.

Chircită-n cupă, îmi deschid privirea
Zăresc un anotimp ce nu-şi mai cere
Dreptul, când moare-n stele nemurirea
Şi glasul se ascunde-n voci stinghere.

Rostirile ni se topesc în goluri
Iar volburile-au pânzele întinse
De aşteptare, căci în rostogoluri
Suntem doar noi şi gândurile ninse.

vineri, 12 martie 2010

Cianură de sezon






















De ce ar plânge ploile din mine
Şi cui i-ar mai servi atâtea lacrimi
Când primăverile ne curg în vine
Şi mugurii se-ncing în zeci de patimi?

Cui să-i mai dăruiesc zefir subţire
Şi ceţuri învelite-n duhuri stranii
Să-i stivuiesc secunde de iubire
În file scrise, făurind citanii?

Tu odihneşti pe-o veche cicatrice
O ascunsesem văzului de Lună
Pusesem praf de stele să ridice
Durerea mea ce îţi părea străină.

Dar ai uitat că sunt doar o femeie
Zadarnic păsări pleacă spre negare
În ploi nu se mai naşte-o orhidee
Iar trenurile-s gata de strigare.

Le urlă-n minte şuiere nebune
Din gări se mai desprinde-o legătură
În primăvara asta cu lumine
Aruncă-n drumul meu cu cianură.

miercuri, 10 martie 2010

Ţie...Florală



Azi m-ai văzut floare
cu petale somnoroase
împrăştiate printre bulgări de pământ
în care rădăcinile povestesc
despre statornicie

nu ştiu câtă şoaptă ai cules,
dar pot crede că te-ai aplecat cuminte
să priveşti
surâsul ascuns
dincolo de înmugurire

a cuteza să priveşti florile
dimineaţa
seamănă cu intenţia de a
învăţa zborul pe cerul cu idei
unde norii n-au câştig de cauză
pentru că tu-i alungi cu fiecare strigăt
a chemare

dacă n-aş fi femeie
aş spune că viaţa mi-a dăruit
ultimul mugure de speranţă
pentru a-ţi înflori
în ferestre de ochi
atunci când mă priveşti...

marți, 9 martie 2010

Destin ascuns



sursa foto photodom


Dacă tu vorbeşti despre singurătate,
eu îţi voi arăta cochilii de melci
pierdute printre firele de iarbă

dacă roua nu ţi s-a uscat în podul palmei
aplecă-te să-i uzi
pentru că, altfel,
vor muri de sete în aşteptări interminabile
fără să-şi poată rosti necuvintele

Te-ai ascuns vreodată
într-o coajă de nucă?
acolo singurătăţile-s amare
şi timpul coacerii se lasă aşteptat

când are loc,
vin maiurile să bată destine,
iar pământul este stropit
de sângele lor

nimeni nu le înalţă cruci
nu le cântă imnuri
ci doar se grăbesc să se înfrupte...

Întomnare în primăvară




Mă voi ninge cu tăceri violet
ca înserările ce-ţi umblă prin suflet

pustiul nu-i pentru cei
care iubesc
iar oazele sunt doar ochiuri deschise
însetaţilor
să creadă că nu vor muri
în drumul ce-l au de parcurs

probabil eu sunt doar stropul
de ploaie
rătăcit printre anotimpuri

acum nu mai ştiu de-i primăvară
sau doar întomnare de sine

sub frunzare
nici gândacii nu se mişcă
darămite iubirile

ele apun şi se topesc
în putreziri care hrănesc
pământul obosit de paşi de timp
răsucit în secunde fugare...






sursa foto Анна Вихастая

duminică, 7 martie 2010

Femeie...

Privisem lăcrimând
spre pajul de lumină
ce-şi spunea ruga
în albul de februar
călugării dormeau,
biserica de tină
adăpostea vecernii
sub umedul frunzar

pe degete de vânt
în noaptea cea mai lungă
încremenise-un gest
de mugure stingher
un nud pictat în grabă
de-o mână tremurândă
visa în avanposturi
să zboare iar spre cer

sub clopot de secundă
felia de lumină
croia spre ziua nouă
un cântec efemer
înfiorat de friguri
cu inima bătândă
un înger de mirare
părea un cavaler

din rochia contesei
un strigăt mut de gheaţă
alunecase-n viduri
şi-n palidă scânteie
topind în îndoială
la marginea ferestrei
parfum de primăvară
şi suflet de femeie...



Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 5 martie 2010

Trăiesc şi visez albastru!


sursa foto preluare
Ирина Гринь



În hainele verzi, primăvară
Mă-mbrac pentru tine oricând
Colind ca nebuna pe-afară
Te caut în seve râzând.

Tu-mi spinteci cu fire de iarbă
Obrazul cu ploaie de dor
Adun lacrimi mute în barbă
Le vărs pe pământ, în răzor.

Iubirea mea lunecă-n şoapte
Cascadă de gând colindat
Rămas pe un cat strâmb de noapte
Pe căi de vântoase uitat.

Tandreţea din fluturi mă doare
Sunt treceri de-o singură zi
Iubite, mi-e mult prea răcoare
Perdelele-mi sunt încă gri.

Din ochii mei strigă izvorul
Smintite scântei mă cuprind
Mă-nvaluie-n ceţuri fiorul
De mână uşor eu te prind

Alerg spre regatul sihastru
În care fântâni se clădesc
Mă umplu de cerul albastru
Mă-nalţ către soare, trăiesc!

joi, 4 martie 2010

miercuri, 3 martie 2010

Dorinţe întunecate


sursa foto eduard zentsik


Cât să-ţi doreşti să înverzească firea
când visurile-s teancuri învechite
cât să-ţi doreşti să îmi îneci iubirea
şi s-o ascunzi de ochii mei, iubite.

mormintele-s mormane de verdeaţă
pe care orhideele vor plânge
când valuri de pământ gusta-vor ceaţă
şi lutul cald în braţe ne va strânge

ai stins un adevăr cu reci şuvoaie
şi spaime de tăceri din necuprinsuri
ai rătăcit în paşii mei de ploaie
turnând morbide gânduri în abisuri

de-o să devin iluzie în mers de clipă
să nu arunci ruletele în focuri
în mine-oricum iubirea se-nfiripă
iar florile ucise saltă-n jocuri...

marți, 2 martie 2010

luni, 1 martie 2010

Restituiri




Ca să iubeşti o ploaie e mirare
e fălfâitul de lăstuni în zori
ca să iubeşti o ploaie-i lucru mare
primind în braţe-ntunecaţii nori.

Ca să iubeşti un răsărit poţi spune
că soarelui i-ai pus cununi
să-l îndrăgeşti mereu strigând pe nume
atunci când îţi apare din genuni.

Ca să iubeşti o dimineaţ-albastră
nu-ţi trebuie un curcubeu
poţi mângâia o dragoste măiastră
ce s-a-ntrupat din trecere de zeu.

Dar oare mai iubeşti deplin o ploaie
Mai strigi un răsărit tivit cu gri
Mai chemi copacii-n aer să se-ndoaie
Când tu ai numai noapte şi eu zi?