presupun c-ar trebui să păstrez în buzunarul coapsei cuvântul atingere sub satin nu mai era nimeni degetele tale rătăcite-n bluza turcoaz deşi-ţi spusesem că e timpul să mai coborâm uneori în iarbă prea multă rouă spui răsăritul e în noi adaug |
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu