nu încap în poemul tău setea acerbă smulge din lacrimi numai sarea cuvintelor nerostite dorm şlepurile pe fluviu şi-i al naibii de cald în moarte nu ne mai găsim locul (se vând bilete la suprapreţ unii câştigă alţii pierd) noi doi măsurăm prăpăstii şi distanţe şi tăceri de parcă în tandreţea singurătăţii am găsi mereu liniştea .............................. te-aş fi iubit cu ură te-aş fi urât iubind |
miercuri, 24 iulie 2013
supoziţie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Frumos final...de poezie, Ană!
RăspundețiȘtergere