miercuri, 30 noiembrie 2011

Filă

O să construiesc poduri,
apele să nu strige când tălpile
aprind mersul pe unde
în ideea că oamenii sunt dumnezei

o să arunc privirea plină de dragoste,
să leg maluri
nesurpate de pendule
când timpul îşi trimite furtunile
în ostroavele pline de gânduri

numai rădăcinile mele
vor şti cum se cuprinde pământul
în lanţuri,
fără ca noroaiele
să-ţi inunde privirea

o să alung iernile
într-un coş plin cu mere,
când pe malul apei
iarna-mi va striga că s-au rupt poduri
şi vâslaşii vor turna
în potire de basm
cuvinte furate din gura peştilor...

marți, 29 noiembrie 2011

Salcie



Sunt ca o salcie
cu tălpile pierdute în maluri
unde valul
caută mângâiere
în sărutul pământului

apele-mi sunt
vistierii
pentru toate tristeţile,
numai peştii descifrează plânsul
şi ploile-mi sărută gândurile
văduve

uneori le împrietenesc
în simţiri
sidefii cum scoicile călătoare
pe drum de nisip,
să le fac părtaşe trecerilor
de secunde

sunt ca o salcie

sărut vântul şi-mi scutur uitarea
în toamne,
pribegind în poveşti
fără final,
pentru că ştiu flutura
visul în eşarfa oricărei ierni
ce mă cuprinde...

luni, 28 noiembrie 2011

Porţelanuri


Vitas pocelui de oxford21

Ştiu că-n tăcere
semnele sunt bucăţi de gheaţă -
broderii în mintea mea
departe de orice vifor
ori scâncet de iarnă

numai cumpăna mă adoarme
pe un ghizd unde nămolul n-ajunge
când caii îşi aştern frunţile
să se roage
apoi rămân statui
fără aripi –
îngeri prezenţi în absenţa
ninsorii

amprente pe alb -
din sticlă se nasc iar iluzii
şi-n timp ce somnul
ca un segment dureros
mă cuprinde,
un singur fluture traversează poduri
în tăcere... doar un semn de gheaţă.

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Pânze

Când solzii de lumină se desprind,
În cergi de brumă toamna mă-nfăşoară,
M-alungă în tristeţea unui grind,
Iar apele din plânsetu-mi strecoară.

Îmi scârţâie devreme în auz
Izvoare de-ntuneric indecise,
Un strigăt din cohortă, cam difuz,
Aruncă-n ierburi arse ştiri concise.

Corăbii neplecate pe un drum,
Gazete unde viaţa ne coboară
Se scriu pe sive pânze ca un fum ,
Apoi se pierd în glasuri de chitară.

Şi-n cântecul risipei adăpat
Ne varsă timpul gust de moarte rece...
Când înspre ochi de iarnă am scăpat,
Închidem porţi şi-i spunem doar să plece.

miercuri, 23 noiembrie 2011

Trecători

Ce depărtare oare doare
când niciun ram nu ne mai simte,
când ruga maicii noastre sfinte
se pierde-n margine de boare?


Pe unde-s îngerii de ceară
şi ce lumină-i primeneşte?
Când pacea zilei oboseşte,
aripa lor iar ne-nfioară.


Şi-n care colţ uitat de lume
plâng crucile peste cenuşă?
Se-nchide-n urma noastră-o uşă
lăsând în slove-un simplu nume.


Tu, Doamne, pus-ai adevăruri
în viaţa noastră rostuite,
pe fir de aţă rânduite,
până urcăm scara spre ceruri.


Iar dacă treapta înspre Tine
Se frânge-n gură de păcate,
Din darul tău, Doamne, împarte,
Căci viaţa mea îţi aparţine.

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Sărutul



Nu furasem sărutul lui Klimt...

poate voiam să mă îmbraci cu flori,
ca să-ţi lunec parfum adormit
pe dunele gândurilor
aşa de leneşe

tu să mă expui în salon,
printre arome de mosc,
irascibil şi timid să-ţi arunci înspre mine
privirea
şi-n solzide lumină
să-mi prinzi surâsul strecurat ca un duh
peste chip

de-aş fi furat sărutul lui Klimt...

să încremenesc în şofranuri,
fluid să te-mbrăţişez
până când măduva oaselor tale
se va umple
cu femeia ce-n mine-a trăit până-acum...

voi fura sărutul lui Klimt...

vineri, 18 noiembrie 2011

Alunecări




De geana toamnei se anină frunza,
Clipeşte-n argintii brocarturi
De brume tăvălite-n haturi,
Acolo unde bulgării-şi ţes pânza.

În cioburi de lumină moare zarea,
Apusuri dor şi nesfârşite
Alunecări se pierd, iubite,
Când pleoapa zilei gustă înserarea.

De-i vântul prea tăios în oase frânte,
Copacii nu-mi vor şti durerea,
Le voi păstra-n cuvânt părerea
Când rugile, de dor vor să-mi descânte.

Şi într-o vreme care-i prinsă-n neguri
Pun focurile-n cer să suie,
Păstrând în ochi de ferestruie
Iubirea-mi presărată-n albii muguri.

Amelly 13 Mirare



Oriunde ar fi lăsat culoare,
s-ar fi născut iris de stepă
galben ca o rază ieşită din minţi
când soarele gelos
o prinde puternic de mână

oriunde ar fi spart oglinzi,
s-ar fi născut dintr-un ciob
un vânt de vorbe,
tăios,
mestecând cu tărie pământul
aşternut piciorului de plug –
covor spre păşire îndelungă...

oriunde ar fi curs –
tăcere în malul cu săruturi,
ar fi devenit dâra de lumină
ce umezeşte cu ochii pietrele
şi-şi curbează trupul în izvoare

şi asta pentru că Amelly
e simpla mirare
pe care o poţi striga,
chiar de ceaţa pătrunde în secunde
precum coada de rândunică
în uvertura unei zile...

joi, 17 noiembrie 2011

Cireş

În flori de cireş
lumina se face ninsoare
şi picură străluciri
pe care nicio ploaie
nu le poate ucide,
poate pentru că cireşii
cunosc taina rostogolirii-n răsărituri
unde braţe de arbori
tapisează
orizonturi goale


În flori de cireş
aromele devin păsări -
decor în evantaie de raze
smulse marelui Orbitor
de primăveri,
poate pentru că
fiecare zbor cuprinde
o înălţare spre nodul de lumină,
plutire în dansuri fragile
şi-n cele din urmă -
cădere.

În flori de cireş
sunetele se descompun
în chemare
şi-mbracă în alb moartea
fluturilor -
niciodată înţeleasă...


miercuri, 16 noiembrie 2011

Amelly 12 Zidul apei

Viaţă, pentru tine...



Într-un semn de mirare
se scaldă răsăritul
pleoapa zilei se scutură pe vânt
iar Amelly tăinuieşte durerile unei ape

nu-şi spune ploaie,
dar strânge-n ea şuvoi de neputinţă
ca pe-o ofrandă
pământului dăruită
să-şi risipească iubirea

într-un semn de întrebare
se topeşte apusul,
vămi de zare se vând sângelui
primind acelaşi dans
dintre ape

Amelly anină secunda
în căderea frunzei
şi-ntreabă copacii
de ce se prăvale timpul
căutând de fiecare dată
lucruri definitive

în fond
moartea nu-i decât trecere,
iar chemarea ei
clopot de ameninţare
mocnind în sensuri

marți, 15 noiembrie 2011

duminică, 13 noiembrie 2011

Vânt şi noapte

Dintr-un semn
purtat pe umeri se isca un vânt;
tu-l apucai de plete
să nu mă răvăşească
neştiind
că interioarele-mi erau pline de furtuni;
poate că nu mă puteam citi,
poate că literele erau prea mici
pentru ochii mei –
ferestre prin care
nopţile nu ştiau să intre,
poate că poemele cu fluturi
nu cunosc lumea florilor,
ci doar o visează.
Într-o zi, voi dezlega îngerii
să guste azima
dospită-n cântec de stele,
iar sarea lacrimilor
va curge ninsoare
în lumea unde ochii mei vor
primi în ferestre nopţile
ieşite la plimbare.

joi, 10 noiembrie 2011

Des(faceri)

Desfă-te mugur în iarnă, femeie,
Şi alb de sclerotici să-mi pui pe obraz -
Parfum strecurat din pielea-ţi de zeie
Ce-mi scutură-arome din boabe-teraz.

Desfă-te ram de culoare nătângă,
Un val de nelinişti presară-mi în trup,
Să te visez înflorită, să-mi strângă
Patima-n seară când vânturi irup.

Desfă-te oră din ceasul pierzării,
Vini să mă doară, zidiri să-mi ucidă
Zbateri lângave - risipă uitării -
Când îmi rămâne doar clipa lucidă.

miercuri, 9 noiembrie 2011

Lichid

O umbră sunt, noiembrie mă simte,
Dintre răchite îmi trimite vânt.
O zdrenţuire gust. În pas de zimte
Dispare tot ce-am strâns într-un cuvânt.

Cărări înguste, clipe încercate
Şi zborul păsărilor blestemat
Mi-aruncă toamna-n braţe când se-abate
Din drumu-i plin de frunze – sfărâmat.

Când despletirile îmi umplu glasul,
Vocalele dispar în ceţuri lungi,
Li se răsfiră în uitare ceasul -
Tu eşti departe şi nu mai ajungi.


O umbră sunt, noiembrie mă doare,
Zăbrele de funingini mă închid
Sub o povară grea, chinuitoare:
Să torn din mine ce-a rămas –lichid.

marți, 8 noiembrie 2011

Ne(cuprindere)




Ca să cuprind în mine vina,
Am rupt o rază din lumina
Pe care-n frunze, un răpciune
O stinse cu amărăciune.

Ca să opresc în mine ace,
Am spart bucata mea de pace-
Când pinilor le-am stins arsura
C-o ploaie roşie ca zgura.

Dar n-am iertat suspin de floare
Pierdută-n joc de ursitoare,
I-am retezat albă corolă -
Un cântec stins într-o violă.

De-aceea fluturii-s în ceţuri
Când toamna uită de verdeţuri,
Când în zdrobire e culoare
Şi toată Firea-i schimbătoare.

luni, 7 noiembrie 2011

Ramificaţii interogative




Cât să mai plâng în mine, toamnă-amară?
Cât să mai strig cocorii-n depărtări?
Când ştiu că bruma frunza îmi omoară
Lăsând în ţărnă urme de-amputări.

Cum să mai povestesc acum de ploaie,
De binefaceri pentru lutul mort?
Când peste arbori s-au pornit puhoaie,
Lăsând în ramuri doar un semn de ort.

Mai bine-ngrop în pulberea-nserării
Tot ce-am simţit când înfloream odat’,
Când bănuiam tristeţi şi disperării
Nu-i deschideam cu pricină lăcat.

Poţi să te-ntrebi de ce mai plâng şi-acuma,
De ce mai semăn picuri în frunziş -
Ca să îmi sting în foi de neguri huma,
Să-i fiu tăcerii ninse - ascunziş.

duminică, 6 noiembrie 2011

Aşteptare

Privesc în taină,-un semn pe umăr
îmi laşi în frunze ruginind,
spoind o toamnă, vrei să număr
vocalele ascunse-n grind.

Depune bruma-n urna frunzei,
să torci în zbor glas de cocori,
şi-ucide-n glumă moartea gâzei
scăpând pământul de răcori.

Iar ploaia veştedă-n culoare
arunc-o pânzei prin penel,
să stingă focu-n chihlimbare
când iarna-mi strigă prin crenel.

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Neodihnă

Sub pleoapele tale
somnul nu are sălaş, iubite!
Se închide stânca peste râpi
şi vulturii strigăt aruncă
pe umerii furtunii
strânsă-n catarge pe mări pustii.


Răsar brânduşe
în goluri
unde focul vine doar
să povestească pământului
cum arde iubirea
în cuvinte
şi numai câte-un petic de zăpadă
îi strigă făgăduinţa.

Ştiam că eşti plecat departe.
Fugeai
precum neliniştea serii
când vântul sculptează stânca
şi niciun semn
nu se ivea să te-aducă înapoi,
de aceea sub pleoapele tale
somnul nu are sălaş, iubite!

miercuri, 2 noiembrie 2011

Rezistenţă

Se-ntunecă vremea. Bătrânul stejar
Mă prinde sub pofta-i de crud, nemiloasă,
Nu-i pasă de ploaie, de tunet, de jar -
În ocna iubirii destinul îmi lasă.

Încuie în hrube cuvinte ce dor,
Îmi mestecă sensuri turnate în frunze.
Tâlharul cu ramuri ivite–n pridvor
Îşi râde în barbă, voind să se-amuze.

Confuze imagini strivite-n condei
Arunc pe o foaie purtată de vreme.
Bătrânul stejar toarnă-n joc de idei
Aceleaşi constante, discuţii-dileme.

Sub lanţul de tină, destinu-mi fugar
În sevă renaşte şi spate-şi îndreaptă,
Devine al gliei eternul plugar
Şi toarnă sămânţa iubirii – o treaptă.