amprente de întuneric lăsate pe cupola unui suflet clopote stinse în mine liniștea unei iubire din delirul timpului păstrez sublimul - clipa în care lumina mă coace femeie în forfota unei căutări |
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu