O clipă ne desparte, fărâmă-mi este gândul, Oceanele de stele în noi s-au revărsat Desprinsă din atele, îşi va desface nodul O veche amintire – din timpul răposat. Mi te-ai desprins în goluri nălucă vie-a nopţii, Prin somnul neclintirii un talisman s-a rupt Şi-n vraja destrămată sub ceasurile sorţii |
Răsunătoare vorbe în plasa vieţuirii
Vor umple universul în care ne-am născut,
Să decoreze simplu cămările iubirii
Cu anotimpuri calde în joc neprefăcut.
Întinde mâna care m-a desenat în taină,
Cuprinde-mi zborul sacru pe ceruri azvârlit
Şi nu-ntreba vreodată sub care altă haină
Supus îmi e destinul pe lemnul scrijelit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu