vineri, 19 iulie 2013

Reflecţii




O clipă ne desparte, fărâmă-mi este gândul,
Oceanele de stele în noi s-au revărsat
Desprinsă din atele, îşi va desface nodul
O veche amintire – din timpul răposat.

Mi te-ai desprins în goluri nălucă vie-a nopţii,
Prin somnul neclintirii un talisman s-a rupt
Şi-n vraja destrămată sub ceasurile sorţii
Mai pâlpâie speranţa – un cânt neîntrerupt.

Răsunătoare vorbe în plasa vieţuirii
Vor umple universul în care ne-am născut,
Să decoreze simplu cămările iubirii
Cu anotimpuri calde în joc neprefăcut.

Întinde mâna care m-a desenat în taină,
Cuprinde-mi zborul sacru pe ceruri azvârlit
Şi nu-ntreba vreodată sub care altă haină
Supus îmi e destinul pe lemnul scrijelit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu