un strat subţire de uitare ce îmbracă pereţii camera unei nopţi îndelung mistuită de confuzii e goală în târâşul de lumină mi-am lăsat sufletul acolo se dezbracă amintirile simple şi se spovedesc privirile în imperiul tăcerii câţiva soldaţi strâng rămăşiţe de vreme pentru ceea ce le-a mai rămas de trăit în evul plin de iubiri iluzorii |
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
miercuri, 24 iulie 2013
rămân
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu