marți, 29 iunie 2010

Trofic



În cumpăna fântânii adoarme înc-o seară
Îşi plimbă-n vântul rece cuvintele de ploaie
Pe ghizduri lacrimi cântă cu foc iubirea-n vară
Şi-n ramuri de cireş gândul tăcut se-ndoaie.

E clară masca Lunii şi înspre noi priveşte
Cu ochii de vrăjitoare ce-adulmecă furtuna
Torentul de lumină în zare se topeşte-
Un fulger care sparge secunda-ntotdeauna.

Te simt venind spre mine, stingheră ţi-e mişcarea,
Un freamăt te cuprinde, sfios te înconjoară
Mă strigi uşor în noapte, pui într-o stea uitarea
Mi-aşterni în suflet versul şi glasu-ţi mă-nfioară.

Chiar de-o să pleci departe, o să-ţi ascult povaţa
Icoanelor din arbori le voi reda culoarea
Din sufletu-mi fierbinte strigând pe nume viaţa
Voi fi o clipă-aripă, iar tu îmi vei fi zarea.

Gustând plecările




sursa foto fotocommunity.com



Din fiecare plecare
să iei tribut
pentru o altă aşteptare
frumuseţea că sunt:
aşa cum vine ploaia,
aşa cum respiră un răsărit,
aşa cum adie un vânt
ori zboară o pasăre.

Din fiecare plecare
să-ţi construieşti pod
pentru fiecare sosire
în care-ţi zâmbesc luminând:
aşa cum se răsfrâng zorii,
aşa cum se deschide o fereastră,
aşa cum răsare o floare
ori vorbeşte o iubire.

Iar dacă vei deschide braţele
ca un arc de curcubeu,
vei vedea de ce sufletul meu
îşi cuibăreşte ploaia
după fiecare plecare
pe care o simţi.

vineri, 25 iunie 2010

Mersul în cerc

Mă-nsângerezi. Ce poate fi mai mult de-atât,
ce rană să mai vrei deschide-n mine
când paşii mei spre altă lume au trecut
uitând de noi, de zilele senine?

Apun. Şi-n toiul nopţii ce mă vinde iar
turna-vei din a Lunii cup-amară
tradarea pusă-n cupe albe de cleştar,
s-o pot gusta când mi se face seară.

Nu mai ai timp. Secunda ţi-e acum străină,
în volburi vântul înconvoaie veri prea reci,
mă plec uşor şi-n stratul crud de tină
îţi modelez iar pasul când îmi vii şi pleci.

miercuri, 23 iunie 2010

Urare!

Nickelback - I 039;d Come For Y...


La mulţi ani!
Să-ţi fie lumina căpătâi pentru fiecare drum pe care vei merge, să nu uiţi că aurul se încearcă în foc şi prietenia la nevoie. Dac-aş fi făcut parte din rândul celor mulţi"dar proşti Măria-Ta", ţi-aş fi înşirat cuvinte goale...ale mele sunt simple şi pline de sens! Să trăieşti şi să te bucuri de tot ce e frumos în viaţă!

marți, 22 iunie 2010

Mai rămâi!


Asculta mai multe audio Muzica

Te-ascult înc-o noapte
ţintuindu-mi tăcerea
în ochi de stâncă
fără frânghii,
fără-ntrebări,
cu dragoste adâncă;
tu îmi vorbeşti
şi-n inimă de munte
răsare-un ritm
necontenit
bun de-ascultat şi ţinut minte;
aproape că uitasem
cum bătea
aproape că pierdusem
colţ de stea
mă păcălisem
să dau dorului tribut
doar ca să uit
să nu văd c-am pierdut
cărarea
cât de-mpăcată mi-era zarea
şi gri;
te-ascult înc-o noapte
nu mai am glas
între piloni
cu teamă fac popas,
m-anin de smalţul
unei flori-de-colţ uitată,
printre atâtea pietre
încrustată
să te respir,
aşa cum te doresc
şi drumul către tine,
chiar de va fi greu,
să-mi pară doar
firesc!

sâmbătă, 19 iunie 2010

Viu în neclintire




Întotdeauna voi rămâne cântec
de început
de mijloc
sau sfârşit,
întotdeauna voi fi un descântec
pentru un vis
ce se dorea-mplinit!

Tot ce vei vrea să cauţi
printre cioburi
de stea căzută-n palma ta,
tot ce-ţi doreşti
să ne adune-n noduri
va fi doar treacăt
sclipitor de nea.

Ninsori ni se vor perinda
pe chipuri
un timp prea scurt pentru topiri,
îngheţ de măşti
şi doar nisipuri
vor construi din nou iubiri.

Atinge-mi ochii
şi privirea-mi să o culegi
ca pe-un balsam
nu te gândi la fald de rochii
vreau să mai ştii
că te mai am,
că te mai vreau
în capăt de cuvinte,
chiar de mi-e frig
de mi-e pustiu,
că dorul meu va sta cuminte
şi zâmbetu-mi va fi iar viu!

Plouă!


sursa foto fotocommunity



Uneori plouă
plouă cu suflet uitat în secunde
plouă cu frământare albă de unde
plouă!

Deseori plouă
plouă cu fulguire albastră de îngeri
plouă şi-n somn cu rest de plângeri
plouă!

Întotdeauna plouă
plouă cu flori topite în vreme
ploile-n mine-au să te cheme
plouă!

Plouă mereu cu ispite-n strigare
plouă absurd a cuvânt de negare
plouă!

Şi uiţi că în zori fruntea-mi udă te cheamă,
ploii din noi şi iubirii să îi dai vamă
când plouă!

marți, 15 iunie 2010

Pasăre şi zbor





Furasem o bucată de hârtie
da,
una mică şi albă
precum zăpezile de floare
cocoţate în ramuri de cais,
primăvara
când e mult soare
am îndoit uşor, cu teamă
un colţ, apoi altul
pătrat să fie! striga mama
triunghi să ai! se-auzea tata
eu doar ştiam că vreau să zbor
niciun lucru nu se obţine aşa
uşor
transpiram la orice-ndoitură
iar mâinile mi se lipeau
de trupul ei subţire
acum un romb, apoi un vârf teşit
să iasă zborul cât mai reuşit!
aşa credeam atunci!
Azi mâna mi-a încremenit
pe coala de hârtie
albă
ca dimineaţa ne-ncepută-n
respiratul zilei
şi-n mersul meu prin stratul de zăpadă
respir din răsăritul milei
nu mai ucid hârtii,
triunghiuri şi pătrate
privesc doar zborul ei curat
spre un cuvânt, spre libertate!

Despre gând


sursa foto photodom.com

Mi-a venit în minte un gând
şi-n botez
cu apă sfinţită,
l-am numit vis de iunie
cu obraji de piersică
şi haină de mac sângerând.

Dacă-n el ai fi tu,
cuvântul s-ar încărca de sens
florile de cântec
şi-n piept de stea
s-ar aprinde înc-o idee,
aura ei-cărarea pe care mă-ndrept
desculţă
ca să-ţi luminez fiece vis.

Mi-a venit în minte un gând
plin de cântec
răsunând a vioară de cer;
l-am numit răsărit
şi de-atunci
rostogolesc nopţile în care te caut
pentru a te descoperi
în fiecare dimineaţă

duminică, 13 iunie 2010

Cărare pierdută


Nu mă voi deschide cărare
în visul tău
mă doare urma pe care-o laşi
săpând
fără să vrei vorbeşti pustiu
eu mă răsfir mergând,
mergând!

Şi piatră de vei arunca
mereu
o voi culege-ntr-un alint
în zborul meu deschis
spre curcubeu
nu-mi mai doresc din nou
ca să mă mint

Poţi să găseşti alte comori
în calea ta
şi nestemate albe îţi
vor străluci
doar una va fi steaua mea
pe care nu vei reuşi deplin
iubi!

miercuri, 9 iunie 2010

Plecari

Plecarea mea e ca un drum prelung
Ce-aşterne seara pe un umăr trist
Te uită iar spre punctul unde-ajung
Spre a vedea cât timp eu mai exist.

Plecarea mea e ca un tremur lin
De ape rătăcite-n vadul gol,
E ca mişcarea frunzei de arin
Când desenezi plutiri în rostogol.

Şi de mai trec prin tine-ntâmplător
E ca să picur stropi de ploaie fin,
Să nu mai oboseşti de-atâta dor
Din primăveri ades spre tine vin.

Şi-oricâte toamne iar vor încerca
Ruină să-ţi presară-n vise mii,
Tu să m-aştepţi, chiar dacă voi pleca
Din când în când în rai de poezii.

duminică, 6 iunie 2010

Pas printre distanţe


Vezi mai multe video din Muzica



Te-am cules dint-o uitare
cu nepăsarea unui timp
rătăcit pe o buză de clopot;

aşternut pe un fir de iarbă,
mi-ai privit tinereţea
presărată pe-un fir de margaretă
cu ochi mari şi galbeni
de soare nestins;

nu îţi secase izvorul,
iar cuvintele-ţi şiroiau
ca o ploaie de vară
cuibărită-ntr-un pumn de pământ
respirând îndrăgostit
când mă vede în depărtare.

În clipa asta
nicio distanţă nu mă atinge
pentru că-n fiecare pas
rostesc un cuvânt ce-ţi aparţine,
poate aşa voi învăţa să te ştiu!

sâmbătă, 5 iunie 2010

Pe de rost!

Ştiu dimineţile pe de rost
pentru că-n ele mă îmbrac deseori
ca o pasăre ce se-nveleşte
cu o bucată de cer;

duc pe aripă lumina
spre fiecare zbor curăţat de tină
şi-mi fac din ea coroană de lauri
pentru neîmplinirile
în care am fost hărăzită să trăiesc;


chem sunete
vibrând a leagăn de neuitare
şi-i pun şoaptei
haine de gală
când mă priveşti a nu ştiu
câta oară.

Ştiu dimineţile pe de rost
pentru că-n roua lor îmi potrivesc
lacrima
şi-n geana luminii
îmi topesc surâsul,
doar aşa adevărul meu te înconjoară!

miercuri, 2 iunie 2010

În dimineaţa mea




























În dimineaţa mea
nu se nasc două minuni
roua clipeşte odată când respiră
şi scutură ploi de cuvinte
peste file de floare:
aşa se scrie o întâmplare.

În dimineaţa mea
nu foşnesc două zboruri;
e nevoie de o pereche de aripi
ca să construim o îmbrăţişare
la ce bun atâtea zbateri
când cerul e prea neîncăpător
pentru noi doi?

În dimineaţa mea
se mai aude un singur cântec
luminat de-un miracol,
venit de departe, din munţi,
acolo unde vulturii nu ştiu a minţi
şi păsările nu uită a fluiera.

În dimineaţa mea
se pierde o veste,
se ascultă un plânset
şi se ucide o iubire atât de stranie,
încât e prea greu
să poată fi înţeleasă vreodată!

marți, 1 iunie 2010

Plouă des




Plouă în mine aşa de des încât,
dacă mă vei privi dincolo de obloane,
n-ai să mai vezi decât un abur subţire

câtă nemărginire s-a aşternut în ochii mei,
Doamne
şi câtă patimă s-a scurs îndurerată
pe ziduri scofâlcite de aşteptare
doar, doar vreo pată de soare
îmi va atinge trupul
cu un pumn de aur,
chiar de-ar fi să mă doară...

Plouă în mine aşa de des încât
întrebările caută manta de frunză
şi braţele umbrele de floare

niciodată uscaţi,
ochii mei caută răspunsuri prin ceaţă
acolo unde, un semn,
săvârşit de o mână,
mi-arată că peniţele nu dorm,
iar călimările respiră
în ritmul unei amintiri

Scriu, râd, plâng
mi-e ploaia la îndemână
poate de aceea
plouă aşa des în mine...