patimă

1.un tremur subţire mă scutură din somnul meu coşmarul alunecă pe fruntea nopţii răsare teama iubitule rece ca ninsorile stinse pe coapsele ei când norii îşi fac harakiri onoarea mai presus de orice respir lipită de cochilia părăsită melcii şi-au luat lumea în cap 2.tac a frunză înrourată pielea mea colina unui sărut frumos alunecă pe mine buzele tale spun cuvinte oglinzi râde cerul în ele cu bucuria unui gest mărunt deschidem braţele de albastru ne umplem dimineţile cu albatroşi neprihăniţi în strigăte osul cuvântului se fărâmă cade pe ochii secundei praful orbim 3.pipăie pânza penelul ucis de culoare amurgul mi se zbate sub bănuiala trădării trapa se deschide cămaşa osânditei doar o batistă cu care se alintă fruntea uriaşule cum te hrăneşti cu frumuseţea morţii dobândite mai lasă în tăcere doar un semn de bun rămas 4.binecuvântează-mă..