sâmbătă, 8 iunie 2013

des(prinderi


ca o bastilie trupul jinduind a eliberare prin mătasea unei nopţi interzise flutură macii e iunie spun la gândul că alt iunie mi te adusese în dar la masa unde împărţisem fricile printre rotocoale albastre de fum mă îneacă un plâns se răstoarnă carele de stele nu mă tem când strălucesc din interior îmi pleacă lumina se întoarce în cochilia melcului o talpă şi-a făcut rost de mers

irizări în curcubeu din privirea mea se mai naşte o culoare stinsă trecere pe şevalet cu umbre mă împresori “de novissimus” nici înger nici demon poate o formă alunecată din pânze egon schiele mă intrigă un gând impertinent strecurat în evadare zăbrele aurii domesticind aşteptarea păsării cât să nu i se termine cerul

scriem vocale prelungi ondulăm respiraţii prin fereastra inimii răzbate aerul uscat în cleşti ne stau rufele atârnate le schimbăm repetat în funcţie de anotimp it’s a summer day să-mi dezveleşti glezna de verde se curăţă paharul cu sorbituri mici ne amăgim existenţa mai bine colorăm frunze

vor cădea...

tabac

1.nu te apropia glasurile înşirate pe sârme ghimpate împing aerul prin respiraţii bucăţi de plămâni scutură alveole facem curăţenie iubitule umplem sacii cu deşeuri
e ziua mediului pe afişe semnături nepereche eu nu mă mai numesc tu nu mai numeri morţile prin mansarde cu lejeritate iubeşti un acolo femeia şopârlă se dezbracă de piele(a) mea să nu te atingi

2.şa pe spinare de clipă să nu te fereşti în rostogolire timpul e un clovn învăţat să râdă la comandă căutăm verbe suntem incoerenţi prin ceaţa unei zile ne mai aruncăm câte un os de suntem în toată povestea de vină un nimeni amputat sunetul se caută în partitură e linişte(aparent)

3. plouă mărunt sub cireşar îmi număr intenţiile voi ţine cont de nişe pentru sertarele tale toată admiraţia scoatem pe rând fotografii şi le oprim culoarea nu mai e valabil bani albi pentru zile negre ne cheltuim sufletul pe mărfuri uşoare o tabacheră te aşteaptă în colţul mesei cum fug în toate părţile fumurile

4. sufocare...

AD(IO

1.e prea mult mult prea mult stomacul cere porţia de vierme încolăcit în jurul durerii sale nu poate înţelege cum loialitatea îşi şterge balele suntem melci hidoşi iubitule purtători de umori nenorocite spoim vremelnic lumea nu nu poezia e partea frumoasă a lucrurilor ci puterea de a spune cu adevărat te iubesc celui de la care primim

2.noapte înecată în fluviu dunărea şi-a făcut cuibar în ochii mei a clocit o suferinţă şi-a născut un avorton de-l aruncă ăştia un viitor Human Body la care se vor zgâi femeile sirenă ori bărbaţii licorni cine mai ştie cu ce se îmbracă pământul? plătim noaptea muzeelor a trecut demult a umbla în dosul cuvintelor e minciună a umbla cu tălpile goale peste depărtarea de ape e credinţă a umbla în iubire e iubire(perimat, redundant, insistent de bolnav –cuvântul mă arde)

3.strigăt arcul se umple de strigăt trup sfârtecat de absenţe pescăruşii beţi de nefericire mai flămânzi cu-o poveste mai săraci cu câteva firimituri de viaţă să nu-ţi peste în ruga mea sămânţa dragostei nu dispare ploaie mă aştern peste lutul ce sunt şi hrănesc lespedea c-un obraz vântul c-o tâmplă biciul c-un zâmbet prelung şi istovitor

4.uită-mă...

sacadat



1.hai să vorbim despre fluturi, despre măiastră împletire de lumină ochi înfloriţi în vitralii ce linişte se înalţă pe ziduri urcăm sub moloz aruncăm vina că frica ne poate umple câteodată măduva oaselor cel puţin mie un tipar cu cerneală aruncată cum bătăile inimii se aud în noapte ce singură sunt

2. simt mâna femeii fetidă atingere pentru mintea care te vrea doar a ei exacerbat egoismul meu din iubire bolnav spune vocea se închid între acolade atâtea întrebări încurc semnele spre rezolvare drumul meu răscoală înăbuşită ea vede macii eu sângele şiroind în lacrima stinsă pe colţ de noptieră ochelarii tăi opace ferestre spre minele de argint în piele respiră blue&white

3. halucinant memoriile istorisesc motive poţi găsi căi pentru seismice mişcări niciodată pământul sub tălpi de cuvinte nu va mai fi la fel nici eu nici tu nici fluturii mei albi fluturii mei negri pe balansoar pipa aruncă fumuri gângave cum îţi tremură degetele pe sfârcul luminii rotunde - gură de foc mistuind singura noapte înstrăinată de vocale

4. A... n... a...

e de mirare

cum în ascuns
întrezărim
neantul mângâie singurătatea
vrei liniştea
când ştii că te va durea
ochiul care priveşte
înlăuntru
şi gura care închide sunetele
în colivii
de unde păsările au uitat
să mai zboare
somnul nu are platoşă
nu are sabie
nu se mânie
el ne cuprinde
ca un copac uriaş
gata să înfrunte vântul

adie-mă lin
înspre tine să vin când
mirarea e fum ocrotit
de culori

a(vid


1.mucegăită răsuflare verde sub roua ochilor tăi sărutul se ghemuieşte pe buzele mele mor atâtea cuvinte spune-le strigi spune-le nebuno pierdută în mine ploaie de vară pe cochilii de melci avalanşă de sunete uite cum ni se prelinge fluviul printre ramuri copaci ne suntem îmbrăţişaţi întru numele unei iubiri nepovestite

2.scuturată bătaie de inimă printre coastele femeii tremură macii pustnicul se închină pentru neprihănita zi piatra nu i se smulge din privire acolo se ridică o mână şi alta până când păcatele ei se ofilesc şi cad sub secera timpului ce ne izbăveşte searbădă iertare vine cu ochii închişi noaptea ni se strecoară sub tâmple mă întrebi ce mai fac

3.sporeşte mierea pe buzele femeilor tale privighetori în pădurea cu deşertăciuni nu căuta stânjenirea florii plecată frunte sub aerul singurătăţii ea colindă ce m-o fi apucat să-ţi vorbesc? în fond să refii înseamnă a te căuta în mine e strâmt nu pot încăpea mai multe iubiri o dată gramatica doare pluralul ia locul unui singular aşezat în genunchi

4.se conturează gol...

ordine


1.crater cu deşertăciuni fumegând facem lucruri în folosul nostru ce ne mai pasă de strigătul păsării ce-şi caută zborul adevărat? sau poate cerul ei - bucata ei de cer unde liniştea e cumpăna pe care dorm sunetele durerii trecem printre gropi şi lespezi ce se mişcă aşa e viaţa spunea mama zbatere din pieptul păsării se înalţă cântecul

2.se îmbină piesele cu răbdare aşezi una şi încă una castelul ăsta îşi aşteaptă reginele şi prinţii si caii de poveste desenăm aripi şi-i facem fermecaţi să fie pentru toţi cei care nu mai cred a înţelege mai presus de orice dar vine valul nu ştii cât e de mare dar vine

3.seminţe de credinţă în pământul unei făgăduinţe bucuria că poţi trece vămile când sufletul păstrează în palme albul cum te-ai mai murdărit femeie cu irosirea? aprinde candela în iubire stă flacăra nestinsă curgere de lumină izvor în ochii tăi frumoşi descifrează printre semne într-o zi confuziile se vor risipi dincolo de răsărit

4 află...

să ieşi din tine

pierdută noapte
în mintea mea
să te aşterni
ca un caval ce-şi
duce sunetul la adăpat
pe fluviu
când seceta unui dor
trece vămile
plătind tribut înstrăinării
apoi
lumină să te faci
răsărind sub geană -
când mă trezesc
femeie înflorită în secundă
spre a-ţi fi...

îmi iau libertatea...

să iubesc
răzvrătit
ca o apă în căutarea
malului
pas neumblat
în depărtarea
apropierii tale
ne-mpăcată
pentru atunci când
ieri va fi un mâine
în care deltele
vor fi simple
tăceri de sălcii
împiedicate

arc

1.păcatul cuvintelor nespuse brâncuşiana masă îşi cheamă oaspeţii la poarta sărutului schiaună un câine osul de fluier naşte durere mi-o asum ca pe vina de a fi femeia cu argintiu în buzunarele coapsei flămândă mână cum cauţi adevărul ei şi-n foc îţi arunci virtuţile rând pe rând fără trebuinţă mori împăcat că iubirea nu e un act de frondă

2.vine vreme de ploaie frica păsărilor înghesuită în mine copleşitor strigăt de vânzare lăcomii la anatomie disecţia se rezumă la fantă în mine intri când uşile rămân fără pleoape ca nişte soldaţi sărutaţi de proiectile doar e războiul nostru cel de toate zilele cu pacea răsturnată ne mângâiem trecerea

3. se vând cărţi poştale din azil nu pot pleca la vreme de seară privighetorile alintă psalmii în cartea deschisă şchioapătă o poveste şi plouă mult plouă cum în copilărie iasomia ne troienea c-o linişte adâncă

4 să-mi scrii...