peste somnul femeii pe umerii ei poverile capătă aripi - e o taină pe care mulți n-o înțeleg (în viduri noaptea buimacă împinge îngerii) prescura zămislirii pregătită în mâna magului - hrana ei de toate zilele e liberă să iubească mereu sub fragilitatea zilei din care ne înălțăm.... |
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu