joi, 24 septembrie 2015

sufletele nu se repară



în atelier e liniște deplină
petice de neadevăr aruncate la întâmplare
vulcanizăm stări
explozii inerente
o luăm de la capăt
nimic nu mai e ca la început
sufletele cresc
sunt în mișcare permanentă
nu le trebuie nici apă
nici ulei schimbat
motorul lor funcționează atipic
e de ajuns să-l atingi
pentru ca primăvara să nu se mai mute
niciodată în altă parte
și asta până când
cerul se coboară bunăoară
să-și ia simbria de pe pământ

miercuri, 20 mai 2015

se porneşte mereu de la o întrebare

se caută inevitabil câteva răspunsuri
nesiguranța zilei transferată
mâine mai avem ce mânca?
e frig în podul palmei
cuvintele blajine sunt decorticate
ce mai rămâne nu se poate numi sens
e doar un fel de colivă fără bomboane
lipsește până și crucea de zahăr
au furat-o necredincioșii acestei vieți
pioșii se întreabă la ce bun
eu spun că le place viața îndulcită
nimeni nu știe mai bine ca un diabetic
ce înseamnă să te înțepi
probabil că rămân întrebări la care solicitanții
nu vor mai găsi niciun răspuns