sărutul pe umărul răsărit din necunoaștere umple ochii de ape să-mi potolesc setea |
de parcă acum ar fi prima oară
și-mi lasă brațele
unde trupul se dizolvă
ca mierea unui cuvânt
rostit ușor
și fără încetare
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
..:)
RăspundețiȘtergere