miercuri, 24 iulie 2013

Evanescență


Evanescență

Ca un pescar te-apropii iar de lotcă,
E fluviul o albastră odiseee
Cuvintele-s pierdute-n glas de votcă
Paharul lor e trupul de femeie.

Stau la grămadă-n tremur de cristale,
Iar argintiul - dornic de ispite,
Ridică peste porţi monumentale
Doar mângâieri în abur contopite.

Și-un tremur viu pornit din coapsa dreaptă
Mai mișcă vâsla – albă mahmureală,
Mă porți ușor, pe fiecare treaptă,
Poemele au brațe de cerneală.

Ne scriem rar, narcoticele spații
Ne sunt prea strâmte – aerul ne doare
Halucinant, în ale mele grații,
Trăiești mereu sălbatica splendoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu