duminică, 31 octombrie 2010

Tu ştii


sursa foto Photodom.com

Eu te-am chemat
în fiecare seară
întârziat
şi-nfrigurat de gânduri
tu n-ai sosit
îmi răsăreau în poală
stropi de lacrimi
printre rânduri

scrisesem zodii de mirare
în dreptul anului
cu iz de toamnă nudă
iar versul tău
cu semne de-ntrebare
mă răscolea
eu mă-nclinam a trudă

fără să ştiu
că-n freamătul de frunze
cu linii prinse-n schiţe de cărbune
zăcea o-mbrăţişare
cu degete difuze
voind al toamnei gând
ca să răzbune.

Tu ştii când strig
şi-n cântecul de ploaie
despuiată
răsfir un cântec
printre norii de granit
poate-ai s-auzi
ca altădată.

Aşa cum sunt...



foto Black swan Anna Vinogradova



Eu nu-ţi mai sunt
în embargo mi-e glasul,
neauzit printre uluci
o pată din alai de ploi
îşi plimbă pasul
te-ncoronează
cu năluci.

Pe la amiază mă gătii
cuminte
să-ţi las răvaş pe noptieră
dar mă oprise-un gând fierbinte
varsat-am o cafea
‘n corsetieră.

Să mă dezbrac de sensuri
şi nerosturi
ce farmec ar avea fiinţa mea
mai bine ţine tu
atâtea posturi
şi roagă-te
de vrei să mai primeşti ceva.

Iar de păcatul de-a privi dulceaţa
te-o ispiti
cum a făcut mereu
din ochi să ţi se cureţe albeaţa
să mă priveşti aşa cum sunt
chiar eu.

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Vis de liliac





sursa foto Anna Vinogradova

M-am topit într-o fereastră
Ca un ciob de stea cuminte
Mi-era ziua prea albastră
Glasul te striga fierbinte.

Tu, uitat în colţul serii,
Luminai c-o lună albă,
Iar cuvintelor durerii
Le găteai din visuri salbă.

Nu-ţi puteam striga uimirea
Aveai chipul plin de ceaţă,
Mi se umezea privirea
'N stropi de rouă...dimineaţă.

M-am uitat spre liliacul
Înflorit în ochi de soare
Şi-am visat să-mi fie darul
Când voi trece prin ninsoare.

joi, 28 octombrie 2010

Dincolo de...





sursa foto Magdalena Vanli



Dincolo de ape
glasul mi-i de plumb
dincolo de ape
cânt şi mă afund
dincolo de tine
mi-e frunzişul ud
dincolo de mine
crezul tău e nud!

Dincolo de oase
ţipă iar un zbor
se fărâmă ceru-n
ochi hulpav de nor
dincolo de tine
stelele apun
dincolo de mine
moare un lăstun.

Dincolo de zare
crucile au glas
dincolo de mare
valul n-are ceas
dincolo de arbori
vântu-i trecător
dincolo de aburi
visu-i călător.

Dincolo de floare
doarme un liman
dincolo de soare
ţipă un şoiman
dincolo de tine
noaptea-i de satin
dincolo de mine
râde-un asasin...

miercuri, 27 octombrie 2010

Amfiteatru



Nu mai suntem de multă vreme doi,
S-au scuturat în toamna verde nucii
Înveşmantaţi în haine lungi de foi,
Aleargă prin vâltoare ca năucii.

Mă doare seva scursă în pământ,
Iar rădăcinile-mi au fire-amare,
Otrava stă în trupul de cuvânt
Presară moarte-albastră pe cărare.

Nu căuta în steaua mea luciri
I-s colţurile sfărâmate-n patru
Sunt puncte cardinale, năluciri
Din ele construiesc un amfiteatru.

marți, 26 octombrie 2010

Cât mi-e teamă!




Privirea ta nu-i pentru mine
Au luat-o-n zbor spre sud cocorii
Trecut-au peste ape line
Li-s zborurile precum norii.

Sărutul crud mi-a fost poveste,
Iar braţul tău arcuş în seară,
În amintirea mea priveşte
Un cântec simplu de vioară.

Din dezmierdate vorbe simple
Cununi de nufăr împletite
Doar sensuri serbede vor umple
Şi-or pierde drumul tău, iubite.

În vis secund se pierde zarea,
Ţi-s prea departe şi mă leagă
De tot pământul doar murirea
Şi dragostea ce-am vrut-o-ntreagă.

Dar jumătate-i printre păsări
Acolo glas de dor mă cheamă
Cu somn de toamnă mă acoperi
Cât te iubesc! Şi cât mi-e teamă!

duminică, 24 octombrie 2010

Insomniac



De-am să rămân în starea asta,
temporar
să nu te miri,
nu am habar
de alt linii trase între vorbe
pe care tu le-ai aruncat
ca nişte bombe
într-un poem cu schije de cuvinte;

le-am tot citit
cu multă luare-aminte
şi-am strâns din sensuri
mersul prin pelin
dulceag-amar
c-un pas aşa felin
prin stihurile pline de candoare
pe care i le dăruiseşi
visului de floare.

De-am să rămân în starea asta
aşa, insomniacă,
să nu pui preţ pe “poate” sau pe “dacă”
sub pleoapele-mi se zbate-un zbor subţire
e plânsul meu
cu aripi de iubire
pe care n-o să-l ştii nicicând
pentru că-n ploaie
te temi să stai
iar frica ţi se-nfoaie.

Zâmbind, te răsfoiesc
şi-n cutele de frunte
arunc sărutul meu,
iar tâmplele cărunte
le prind în palme cu arsuri de geruri aspre
să le mângâi,
să le alint
aşa cum deseori făceam
în serile albastre...

Stânca şi pescăruşul





În larg
dorul tău sună a strigăt
e precum ţipătul pescăruşilor
însinguraţi şi mereu în căutare

duci marea în ochii mei
şi vântul în privire
când poposeşti pe catargul
unei corăbii

poate-i mai bine să sorbi
din albul pânzelor ei,
eu nu sunt decât stânca
în care valul se loveşte
de fiecare dată
când apele se învolburează
poate prea mult,
poate prea aprig

în larg
ceaţa se aşterne
şi-atunci pescăruşul caută
din nou o corabie
pe-ale cărei pânze
să scrie din nou
cuvântul iubire

departe,
stânca aude doar strigătul lui
şi pe val ea-şi aşterne muţenia...

Linii



sursa foto Gennadi Blohin


Mi-am pierdut în neguri ochii
şi îmi cad în palme stropii
de albastru străveziu
de-anotimpul meu târziu.

Mi-am pierdut în vânturi glasul
pe potecă strâmb mi-e pasul,
cerul doarme sub aripă
ostenită mi-este-o clipă.

Mă vei regăsi în sfere
dincolo de emisfere
unde-apare-n cercuri dorul
ce-ţi va umple iar izvorul.

joi, 21 octombrie 2010

Îmbrăţişată






Mă las îmbrăţişată
şi cui pot spune că umbra
ce mă strânge-n serile târzii
eşti tu
poate mai trist sau mai cuminte
ca niciodată?

Mă las îmbrăţişată
astenică, privirea se curbează
pe-aceeaşi umbră
şi gravează
linii din care formele se nasc
la întâmplare
ca-ntr-o mirabilă străfulgerare
dintr-un răsărit.

Mă las îmbrăţişată;
nădejdii nu-i pot cere să aştepte
de-aceea pierd în curbe
linii drepte
pe care le trasasem ieri
crezând că-n toamne
voi ascunde primăveri.

Acum doar mugurii m-aşteaptă;
lumină li-s,
motiv pentru care, în noaptea asta,
mă voi lăsa îmbrăţişată.

Vindecare





Leona Lewis - Let It Rain
Asculta mai multe audio diverse



Ca să te vindeci de ploaie,
trebuie s-o trăieşti,
să treci prin ea
precum printr-o bolire dulceagă;
să-ţi bată inima uşor,
subfebril să te urneşti
spre cupele în care
cuvintele mai pot alina câte-un spasm.

Ca să te vindeci de ploaie,
trebuie s-o simţi
cum ţi se scurge pe chip
şi pe trupul ce arde
atunci când iubirile se aşază-n mansarde
privind depărtări
pe care, probabil,
nu le vor atinge decât în gând.

În ropotul ei vei simţi viaţă,
iar paşii tăi nu vor mai fi singuri
niciodată.

miercuri, 20 octombrie 2010

Tocmai de aceea

Deseori toamna mă doare
când pleci
şi ucizi cu uitarea felinarele
care-mi străjuie calea când te caut.

Pe umerii mei stau gândurile
şi numai ploaia ştie să le-ntrebe
ce mai fac
şi pe unde vor să mai colinde.

Desfrunzită,
vin spre tine cu arome de gutui
şi gust dulceag de pară
doar păsările mele
mai au curajul să te strige
când îţi zăresc pe maluri
silueta desprinsă dintr-o iluzie....

tocmai de aceea
toamna nu poate decât să mă doară.

luni, 18 octombrie 2010

Dispariţie cu toamna la pas








sursa foto Andrei Efremov



















Am să mă pierd în drumul ceţii
pe buza unui drum de sare,
să gust amarul dimineţii
şi cupa soarelui răsare.

Nu mă va şti pe nume toamna,
voi fi trecută-n frunză arsă
şi nimeni nu-mi va spune "doamna",
voi fi a negurii mireasă.

Din galbenul ruginii mute
mi-oi face rochie uşoară,
pierdută-n ale vremii cute,
voi vrea din nou ca să mă doară.

Iar ploaia ma va strânge-n braţe
ca pe o hoaţă de-nceputuri,
eu voi lega din nou pe aţe
doar măşti purtând anost săruturi.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

O zi, de demult...


























Cândva am cântat
într-o toamnă nebună
mi-era soare blând
prins în cunună
şi palmele reci de-atâta uimire
era ora mea-
ora mea de iubire.

'Nvăţam să păşesc
într-o lume de gânduri
voiam să-ţi mai cânt
printre pagini şi rânduri
mătase-mi puneam
în atâtea cuvinte
să pot înveli
cu drag dor fierbinte.

Azi număr cireşe
şi jocuri subtile
mai vreau doar să-mi pese
de tine, copile,
de cât ai crescut,
de tâmpla-ţi căruntă,
de "hoaţa de fluturi"
din ziua măruntă.

Dar sunt prea departe
mai pot doar să scutur
sărutul meu ud
peste chip,
să mă bucur
că-n arborii vieţii
aprinzi o făclie
să-i dai dimineţii
din nou bucurie.

Aproape






















sursa foto Fiona de James Christensen

Să te fi îmbrăcat
în culoarea trecerii,
ar fi fost o minune;

m-aş fi gândit să te ating
cu degete de iarbă,
să-ţi pun un zâmbet
plin de raze-n barbă,
iar dincolo de gene să-ţi strecor
iubirea mea-nsetată
ca piatra de-un izvor.

Să te fi îmbrăcat
în culoarea trecerii,
ar fi fost chiar o şansă;

m-aş fi gândit să te iubesc
cum ploaia se avântă
spre lutul crud
şi cântă
când toamnele ne plâng
a despărţire,

dar pentr-un picur de iubire-i
prea târziu;
eu ştiu că nu există regăsire
tulburător mă sting în arsele cuvinte,
te port în gând
şi rătăcesc aşa cuminte
sortită să mai caut printre ape
pentru a-ţi fi mereu
tot mai aproape.

vineri, 15 octombrie 2010

Înveliş


Ashley Tisdale - Love Me For Me
Asculta mai multe audio diverse


Ar fi putut să mă doară
şi dragostea ta,
de aceea am învelit-o în cuvinte
să n-o rănesc
nici măcar c-o fulgerare de privire.

Locuiesc într-o iubire
şi plătesc un tribut distanţelor
oglindite-n geografii fără noimă;

nici veacul,
nici spaţiile nu le pot descifra

doar arderile de zile
şi clipa unei străluciri
se mai tocmesc cu timpul
sperând
că, într-o toamnă târzie,
mă voi înveli cu dragostea ta
chiar de-ar fi să mă doară.

joi, 14 octombrie 2010

Sunt steaua visului tău




























Sunt steaua visului tău,
călător ostenit
printr-o lume de îngeri,
mirare în fapte,
un dor
şi-un cânt petrecut printre plângeri.

Pe boltă-mi duc mersul,
ridic sau cobor
lumina din fapte cu miros de crin
nu-mi pasă de neguri,
de vânt surzitor,
eu Cerului doar mă închin.

Pe-altarul de veghe
suspin deseori,
mi-s arse durerile-n van,
din cioburi m-adun,
în colţuri răsfrâng
lucirea pe-al nopţii divan.

Sunt steaua ce stinge
un foc dimineaţa
când soarele te încălzeşte,
cu gura-i de raze
ţi-alungă-n gol ceaţa,
te mângâie blând şi iubeşte.

Şi dacă-ntr-o zi,
din vechiul altar,
spre mine de vrei vei trimite
o carte cu gânduri
păstrate-n sertar
şi scrise de tine, iubite,

din steaua ce-am fost
pe cerul tău plin
un fum va rămâne etern,
o urmă de drum
din pasul divin
scăparea mea de infern...

miercuri, 13 octombrie 2010

Fior de toamnă





Autumn song
Asculta mai multe audio diverse


Susan Martin Spar

Tristeţea toamnei tale mă-nfioară
Mai stăruie în noi parfumul
Când anotimpul se coboară
Şi-n frunze ni se-mbracă drumul.

Rugini ascunse năvălesc deodată
Frenetic le alungă vântul
În poala toamnei, despuiată,
O candelă-şi stinge cuvântul.

Lumina ei – ecoul unui strigăt
Se risipeşte printre arbori
Din clopote răsună-un dangăt,
Iar noi ne transformăm în martori.

Clipim a ploi şi-a trecere măruntă,
Ne îndoim în ofilire,
Zdrobim în bruma cea căruntă
Un bulgăre trist de iubire.

luni, 11 octombrie 2010

Uitare



















Sunt mai adevărată
decât toamna ne-mblânzită
un picur peste-un plumb fierbinte
ce-şi ştie ţinta din cuvinte
când ruginirea o irită.

Când din accente vei culege
un singur pas de ploaie rece,
nu căuta în oseminte
de frunze triste şi betege,
nu mă ascund printre silabe,
ţi-am tot cântat în veri cu soare
poteca mea-i o încântare
nu praful crunt de pe tarabe
unde se vinde doar iubirea
la preţ mărunt şi ne-nsemnat,
de-aiurea este doar ciobirea,
în stele vis ai aruncat!

Va trece printre zboruri pasul
unei cântări care, cândva
ţi-a aşezat în palme glasul,
dar l-ai uitat în bruma grea...

duminică, 10 octombrie 2010

Infernal



sursa foto Tony Scherman


Bruce Hornsby - Mandolin rain
Asculta mai multe audio diverse





Distanţele nu lasă puncte
în drumul lor
şi nici secunde
topite-n ceasuri lungi de dor
şi-acum mă tot întreb pe unde
deşert şi trist, rătăcitor,
mi te-a lăsat o toamnă rece
prin vânt
sau prin frunziş de foi,
prin glasul brumei care trece
arzând ce-a mai rămas din noi.

Distanţele nu se revoltă,
n-au planuri
şi nici hărţi de pânză,
ele se-afirmă şi dezvoltă
ca şi lumina mea difuză,
când, pe furiş, privesc spe tine
în noaptea primului păcat,
umplându-mi gol de pe retine
cu zbor curat şi fermecat.

Distanţele ne ţin de mână
e rece-n noi
în timp prezent,
în punctele ce se amână
ne este pasul iar absent,
doar o ideea creionată
în toamna ce ne-a împărţit egal
în lacrimă se mai desfată
de-aceea-mi plouă...
infernal!

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Ape














sursa foto steve hanks



Din timpul tău
cumpănă mă desprind
ridic din ape
fruntea-mi obosită
mă rătăcesc
şi mă aprind
făclie-n noaptea
nedospită
să-ţi luminez
un gând fugar
să-l spăl cu ape
ne-ncepute
când tu prin lume-mi
pleci hoinar
mai ard şi-acum
de dor, iubite!
Şi-n vânt cuminte
o stea de-argint
va scrie-un vers
nepământean
din vremea spartă-n
treceri lungi
când nu ştiai
că eu ţi-eram!

joi, 7 octombrie 2010

Nu ştiu cum!




















sursa foto Steve Hanks


Nu ştiu cum erai
te-ai dus ca un vânt
mă zdruncină cerul
mă soarbe-un cuvânt
fărâme din mine
mai cad sparte-n gol
iubirea din toate
îmi e rostogol
de fapte-ntâmplate
de vise şi planuri
de mii de silabe
canoane şi hamuri;

Nu ştiu cum erai
fărâme din mine
purtate de vânt
spre albe ruine
zideau doar tăcere
în toamne prelungi
fugeam resemnată
voiam să nu plângi
în ploaie să-mi laşi
lacrimi albastre
iubiri ce au fost
mereu ale noastre.

Nu ştiu cum erai
te-ai dus ca o boare
sunt singură-aici
şi mi-este răcoare.

miercuri, 6 octombrie 2010

Oricât de departe aş fi...



sursa foto Richard Johnson

Chiar dacă sunt aşa departe,
Nu-i toamna mea cea mai haină,
Printre-nnorările deşarte
Rămas-a cerul o ruină.

Tu, pasărea ce mă atrage
cu-acelaşi cîntec trist şi dulce
când între brume m-aş retrage
şi în arsură m-aş tot duce.

Spre tine sunt doar rotitoare
poveste ce n-a mai fost scrisă,
o umbră veşnic gânditoare,
iubirea ce ţi-a fost promisă.

Doreşte-mă în primăvară,
După o iarnă-nveşmântată
În ţurţuri albi şi cu tiară
Doar cu săruturi argintată.

Şi-n dragostea cu chip de floare
Presară-ţi versul plin de cântec,
Aşterne-n viaţa mea ninsoare
Sub ele îţi voi fi descântec.

marți, 5 octombrie 2010

Iluzii de toamnă




Când nu mi-e toamnă,
ascult păsările
şi mă gândesc în fiecare clipă
cum strigă atunci când pleacă
în pribegie
lăsăndu-şi casele;

parcă mă aud pe mine
dezrădăcinată
dintr-o dragoste
ce m-a crescut cu lumină,
de am devenit aşa încăpătoare
în suflet!

Când nu mi-e toamnă,
îmi pregătesc drumul
să-mi pară mai uşoară plecarea
şi văd în despărţire
doar un itinerar
acoperit cu poeme
scrise de tine
sub semnul unei zodii de foc.

Iar când rugina mă acoperă,
desfrunzesc timpul
mi-alung visurile
şi străbat mii de căi
pentru-a mă pierde în lumea
departe de tine.

duminică, 3 octombrie 2010

Poveşti cu zbor


sursa foto: fotocommunity

Pleoape;

o pânză de piele întinsă pe-o mare
fără scoici,
fără valuri,
doar cu sfere de lumină
spărgându-se de fiecare zid
când mă lovesc de un om!

Mă-ntreb eu oare ce sunt?
Şi-n marea cui mă scufund
ca să caut
nisipul?

Încă mă dor unghiile privirii
scormonind în lumina de dincolo!
Încă-mi trosnesc oasele
în pământul neputinţei oarbe
şi niciun ochi n-o va face
să-şi diminueze puterea.

Iar dacă nimicul mi se strecoară
printre gene,
e semn că trecerile sunt atât de omeneşti,
încât niciodată n-o să-mi pot revendica
decât zborul privirii
prin lumea-n care-am fost!

Mozaic de toamnă


foto preluare fotocommunity

Se scurg din năpastă
aceleaşi blesteme
poeme cu stihuri
prea grele de lut
se scurg în iubire
şi n-am a mă teme
mă-ntreb de ce oare
eu nu te-am ştiut!

Mă-ntreb de ce brume
turnate în rame
de frunze uscate
mă ştiu timpuriu
te caut adesea
în rime banale,
tu spui că mi-e toamnă
eu simt că-i târziu!

Sting flăcări albastre
în vârfuri de arbori
şi stele mai număr
când nopţile plâng,
căderile mele
zidesc în neştire
poeme curate
în care mă frâng!

Iar dincolo zarea
se umple de zbucium
furtunile tâmpe
se uită cruciş
în sufletu-mi singur
şuvoaie se-afundă
îmi taie suflarea
mă-nfruntă pieptiş.

Duc strigăte surde
în cumpeni de viaţă
îmi simt înserarea
pe-un cer sângeriu,
îţi scutur uitarea,
te caut în astre,
piveşti depărtarea
şi-n mine-i pustiu.