joi, 30 septembrie 2010

Fără aripi

Să nu mă doreşti fără aripi;
mi-aş smulge din nori
uşurarea plutirii
să-ţi fiu ploaie
în fiecare octombrie
sosit în calendare.

Din scară spre ceruri
aş face-alinare de doruri
şi niciodată risipirea mea
n-ar fi de-ajuns!

Ce uşor e să mă pierzi
într-o mare albastră de freamăt,
ce greu să mă pierzi
printre păsări - petice de zbor
săgetându-ţi destinul!
Mai ştii să le numeri?
Mai poţi să le strigi?
Mai poţi să m-alungi?

Să nu mă doreşti fără aripi
în sferele tale
închiderea are gustul uitării,
iar ploile se rostogolesc spre alte zări!


Together We Are One
Vezi mai multe video din muzica

miercuri, 29 septembrie 2010

Un om



sursa foto. photodom.com



Ştiu un om
care nu mă poate privi
în ochi atunci când plâng
i se pare că-s prea plină de ploaie
şi uită
că-n toamne
copacii îşi strâng seve
pentru primăveri viitoare.

Ştiu un om care,
oricât de departe m-aş găsi,
mă face să trăiesc
ca o frunză
cu amintirea uni anotimp ruginit
şi speranţa altuia plin de muguri.

Tocmai de aceea
mă rotesc neîncetat
lăsându-mi cântecul
pe zarea lui de suflet!

Rugină



Mă rugineşte vremea
şi cui să-i pot azi cere
septembrie mai dulce
şi preschimbat în miere
când vântul mă alungă
cocorii mi se duc
îmi taie frunza-n dungă
de iarăşi mă usuc?!

Mă rugineşte timpul
cadranele au pulberi
de vânt nebun, sălbatic
prin miile de ierburi,
mă doare ploaia crudă
şi plânsul de copac,
m-ascund de vremea udă
mă-nchid încet şi tac.

Tu n-ai să ştii de mine
cu fluturi de argint
vei poposi, străine
în vechiul labirint
şi-n murmurul de seară
un somn mă va petrece
e necuvântul toamnei
aşa pustiu şi rece.

duminică, 26 septembrie 2010

Atâta timp cât...


Taverna viselor... 8
Asculta mai multe audio diverse


S-o duci în cântec
aşa cum pasărea-şi ridică
zborul către ceruri,
să pui descântec
în pietre,
în furtuni,
în geruri
ce o cuprind când iernile se-ndoaie
în crivăţ crunt,
în şfichiuri mici de ploaie.

Să n-o alungi
când fluturii ne pleacă
în depărtări prelungi,
în noaptea cea opacă
şi plină de-ntrebări;

să-i dai iubire
oricât ai fi de sus
şi oricâte mirări
te-ar fi cuprins
de ieri
tu, omule-bărbat,
să nu arunci femeia-n aerul curbat
când ea-i săgeată
în zbor de albatros,
să nu încerci s-arunci pe jos
fiinţa ei
cu-arome de cântări;

ea strânge-n pieptu-i
ţipăt de cocori
când toamne vin
şi-amurguri se-afişează
femeia-i zbor,
în aeru-i vibrează
visuri,
de-aceea te îndemn
s-o cânţi cum ştii mai bine,
atâta timp
cât vremea o mai lasă
lângă tine.

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Din mine


Taverna viselor... 8
Asculta mai multe audio diverse

Ploile din mine n-au să te mai doară
o să ningă-n timpuri cu-amintiri de vânt
voi pleca spre vremuri în culori de seară
unde îţi voi scrie ultimul cuvânt!

Ploile din mine azi vor vrea să tacă,
pe pământul straniu să păşească lent,
printre ierni albite locuri au să-şi facă
amintiri amare prinse-ntr-un accent!

Rostogol de patimi se va stinge-n mine
picături de flăcări care-au ars mocnit
ploi din universuri mâine îţi vor spune
că-i plecată toamna-n care ne-am iubit!

vineri, 24 septembrie 2010

La fel ca ieri...



sursa foto Natalia Ciobanu photodom.com

Ţi-aş dărui din mers de clipă
răcoare,
să îţi mângâi chipul
ce obosit mai este ridul
şi câte vânturi vor să-i mai doboare
asfinţitul?

Şi dacă ploaia mea-i acidă
în drumul spre uscate buze,
să taci,
să nu arunci în ierburi
imagini,
amintiri difuze,
să le-nconjori cu briza mării
când valul cuvântează rugi,
spre ceruri
păsările nopţii
să nu încerci să le alungi!

În golul meu
să torni o flacără
cuprinsă-n cânturi,
iubite,
n-o să mă pierd în vânturi
te voi veghea
în nopţile albite
de poveri
şi-nmiresmat, sărutul
îmi va fi la fel de blând ca ieri.

joi, 23 septembrie 2010

Mai ştii cine sunt?




Eu ţi-am fost scânteie
pe al vieţii cer,
unica femeie,
cheie de mister
deschizând lăcate
aruncate-n flori,
când prindeai păcate
chiar de subsuori.

Eu ţi-am fost o boare
în clipirea toamnei,
izul de răcoare
din privirea doamnei
rătăcită-n mersul
unui gând fugar,
primenindu-şi versu-n
râsul ei ştrengar.

Acum în ninsoarea
frunzei de rugină,
sunt iarăşi candoarea
zilei cu lumină,
mă iubeşte ritmul,
vântul, răsăritul,
mă iubeşte viaţa
chiar şi asfinţitul.

Pun în cheie semne,
treceri muritoare
mă mai ştii iubite,
îţi mai sunt eu oare
steaua dimineţii,
visul răscolit
ultima negare
timpul viscolit?

duminică, 12 septembrie 2010

Fantă


NU Acum - Alerg dupa tine cu ploaia in mana
Asculta mai multe audio muzica

Ascunsă într-o fantă,
pulsând
cu inima ta plină de roşu,
iubind,
mă trec în fluturi:
să mor în fiecare zi
câte puţin
pentru-a putea sări
întâmplător
de fiece suspin
pe care-l port cu mine,
iubite,
mi-e timpul prea hain!

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Altă noapte peste mine...



Lut,
sămânţă de-nceputuri,
ochi de stea
deschis cuminte,
soarelui să îi zâmbească
şi luminii lui fierbinte.

Tu,
un om cu ochi de vise
răsuceşti a nopţii care
în fuioare despletite,
îmi laşi porţile deschise
şi mă rogi,
în abjurare,
să nu fac asemeni ţie
când torci clipele, iubite!

Azi eternitatea doare,
stelele au praf de puşcă
rispit în arme stranii
pregătite să atace,
astăzi toamna e candoare
chiar menită să împace
spiritele nopţii tale
obosite şi flămânde
risipind în mers spre vale
lacrimi mute, dar arzânde.

Din tapiserii-rugină
să-mi descoşi un fir de aur
să-mi ţeşi lacrimile-n plaur
ca să pot pluti când vine
altă noapte peste mine.

vineri, 10 septembrie 2010

...de ceară!




Ştiu că mâine voi fi umbră
iar dintr-o caldă-mbrăţişare
pe care ţi-am lăsat-o-n gând cândva
rămân doar semnul de mirare!

-Ai fost! vei spune;
Ce repede-ai trecut pe lângă mine!
Ca ploile din toamna-ntârziată
când cuprindeam cu vechi lumine
mijoc subţire,
faţă-nmiresmată
şi respiram din tine
necuprinse visuri
pe care-avem să le gravez
în noile înscrisuri.

-Să n-arunci clipa! te-ndemn,
nu-i ploaie ca a mea
în luni de toamnă ruginie
păstrează ropotul din ea
şi când spre cer privirea-ţi se va îndrepta
s-arunci din nou peniţa-n călimară
de sus, de undeva te voi veghea
iubitul meu,
chiar de voi fi ană de ceară!

miercuri, 8 septembrie 2010

Aiurea





Oricât de liberă mi-ai spune că sunt,
n-aş putea să zbor prea departe;

mă trecuse fiorul unui foc
păşind prin aorte
când sângele meu devenise
otrava unui anotimp fără fnal

risipită în arderi fără rost,
îmi caut odihna;

să nu ciupeşti corzile viorii
vreau să plâng,
iar ploaia să-şi piardă-n toamna asta
sensul,
în fond mugurii nu se mai deschid
şi florile nu mai au glas,
doar iubirea mea
va-nflori într-o iarnă
când vei număra zilele în care ne-am fost

Autumnală



În dorul tău, lumina mea e seară
săpată-n rugi gustate de apusuri,
când ceru-mi dăruieşte o tiară
pe care să pot scrie din nou versuri.

Şi-n toamna asta cam înfrigurată,
iscoditor mai caut printre frunze,
de dragostea-ţi mă las înconjurată
când vântului nu-i mai găsesc iar scuze.

Rugină-mi las pe-aripile de ceaţă,
în braţele cu iederi timpul doarme,
de te-aş visa în prima dimineaţă
cu brumă presărată ca în basme,

aş răscoli prin părul tău de gânduri
poeme să citesc şi, fremătândă,
să-mi leg de pasul istovit de ziduri
dorinţa ne-mplinită şi arzândă.

În dorul tău, o umbră înfloreşte;
e din a ochilor lumină-mi vie
în poala toamnei noastre risipeşte
parfum de amăgiri şi agonie.

luni, 6 septembrie 2010

Se sparge-n treceri mersul



Se sparge-n treceri
mersul meu
şi cioburi spintecă lumina
încodeind tăceri
ce-mi poartă vina
de-a rătăci prin calea ta,
străine!

Nici florile nu au palme caline
sunt oţelite
precum viaţa din sertare
pe care-o ascuţim
în uragan nebun
din ce în ce mai tare,
ca să trăim;

din câte stele să te pot cunoaşte
şi-n câte ceruri
caii-nţelepciunii mei vor paşte
iarba cu gust de rouă
când, fără-a suspina,
azi ochii mei doar plouă?

se sparge-n treceri
mersul meu, străine...

duminică, 5 septembrie 2010

Iubesc poetul





Iubesc poetul
cu marea lui de gânduri,
cu visuri,
cu angoase din trecut,
iubesc poetul
şi printre miile de rânduri
dezleg iubirea
în care am crescut.

Nu-i cer să ştie
cât albastru
se mai ascunde-n ochii mei
de ploaie,
cum pe ecran de cer,
un rastru
determină luminile
să se îndoaie.

Iubesc poetul
şi-n temniţă de timp
întârziat în ceaţă sinilie,
ascund tristeţi
făr' de-nceput
legate de final
cu janilie
nobleţe-n moarte să îi dau pierzării
când, de poet uitată,
rătăcesc urma cărării.

Şi-n lutul moale
unde condurii mei îşi lasă
aromele de stihuri
în toamna asta pământie,
treptat m-oi pierde
iar din iubirea mea
târzie
un fir de floare se va naşte;
poetul o va rupe,
căci dincolo de frunze veştejite,
trăieşte amintirea
şi-a primăverii frenezie.


Ana Sofian

vineri, 3 septembrie 2010

Poveste cu vânt



Infractor de inimi violete
cu prea multe cheaguri de amurg
vântul stă
năvalnic să mă-mbete
cu alai de frunze ruginind
în burg;

îmi preasară din cuhnie
sare de mărgăritar
pe gene,
brume-n toamna argintie,
stol de păsări
ce se cred în zboruri
minunate cosânzene.

Apoi,
dintre valuri de coline,
mă ridică-n slăvi umbrite
de-arătări
un pic ciudate
şi cu haine peticite.

Nori-
le-ar spune-n taină gândul
înzestraţi cu cenuşiu,
umplu lumea de poveste
şi în hanul stacojiu
de pământ sedat de frunze
ploi aruncă
în căderile confuze.

Şi-nspre partea vesperală,
într-un cuib de ace vii
unde bradul,
falnic amator de gală,
mai priveşte lung înspre câmpii,
se îndreaptă spre oblâncuri
ale lunii-ntârziate
să încalece lumina
şi să se afunde-n noapte.

Ana Sofian

miercuri, 1 septembrie 2010

Drame-n buzunar



sursa foto internet


În pas de toamnă
vântul
-un galant bărbat-
mi-atinge gâtul
eu îl privesc aşa, curbat
şi mâna mi-o întind
în aşteptare;

îi simt dorinţa,
îl provoc absurd
să nu mai stea în ascultare
şi brumei mele
să-i şoptească surd:
-Topeşte-te, în palma mea,
iubito,
să-ţi simt răceala inocentă,
iar toamna asta indecentă
să nu-mi mai strice
apetitul!

El cumpăneşte o secundă,
tresare,
silabiseşte scurt,
apoi dispare după coline
şi între buzele-i
cu-arome de chihlimbar
mi-aduce crizanteme proaspete
în dar.

Cum să nu-l las
să îmi atingă fruntea,
să-mi soarbă nurii,
să-mi încânte mintea?

Ne-ntindem amândoi
ca umbrele solare
peste pustiu,
peste întreaga zare
şi florilor furăm romanţe-ntârziate
cu iz de toamnă şi absconsitate,
apoi, zăluzi,
în ploaie ne-avântăm hoinar
păstrând aceleaşi drame-n buzunar.