duminică, 29 august 2010

Plecatei veri...





Asculta mai multe audio Diverse

Pe unde mi te-ai ascuns
vară zăludă cu îngeri nebuni
te cautasem în cuibul de iarbă
în vatră de-amurg
şi-n sân de salcâmi?

Ce gând fluşturatic
te-a pus să alergi printre flori
să-mi iei iarăşi macii
să-i scuturi prin lanuri
-temute ninsori?

Nu te-ai gândit niciodată
că sufăr
când soarele mi se-nchide
că păsări licori
nu mai sorb
şi Doamne
ce sete îmi este
de cântec
când gura-mi divide
plecări?

Hai vară
mai lasă-mă s-aştept în gări
măcar o ploaie
măruntă
şi-aşa de zglobie
să nu-mi moară fluturi
lăstunii să-mi spună
pe nume
iar eu să le scriu poezie.

Ana Sofian

vineri, 27 august 2010

Diferenţe



Ai sărutat vreodată
roua din ochii mei
să vezi cum plouă
în interioare
gânduri?
cum gura ta
se va usca
de-atâtea ori,
în mii de rânduri?
de m-ai pofti
în plânsul tău
culoare
i-aş găsii femeii
chiar de absent
mă vei trata
sporind misterele scânteii
tu nu mai arzi
e farul stins
în capătul de lume ninsă
mireasă mor
cu nuferi cruzi
în marea vieţii necuprinsă!

miercuri, 25 august 2010

Val




am pus pe un val
numele tău
şi l-am lasat in larg
simplu
să faca Cerul ce-o vrea cu el
să plutească
să mă dărâme
să mă înece
să mă mângâie
eu doar atât îmi amintesc:
eram în apă până la gât!

miercuri, 18 august 2010

Elixir





Asculta mai multe audio Muzica

şi dincolo de ploaie
te voi aştepta
în gând printre lacrimi şi plângeri
neştiind dacă îngeri
vor cânta a iubire

şi dincolo de ploaie ochii mei
vor odihni sub timpuri imprecise
cu-accent de ierni
ori veri aprinse
când macii strigă a nesomn

în cub de m-aş închide
în unghiuri să respir
tot n-aş putea ascunde
iubirea mea
un elixir în care să hrăneşti
oftatul tău
şi să mi-l dăruieşti cândva...

marți, 17 august 2010

A ta, întotdeauna




Înserările ni se ascund în suflet
atunci când nu mai avem cuvinte
spălate de ziuă
când lumina se strecoară
în fapte săvârşite
pentru a ne ispăşi vechile păcate

Adăpăm fiecare imagine
cu apa unei stele
care-a strălucit cândva
fără să ştim că
odată
ne vom întoarce
să ne scăldăm în amintiri

zboară îndoiala
şi rămâne în vatra vieţii
cenuşa unor certitudini
pe care doar noi le-am trăit odinioară
pentru că păsările se întorc la cuib
iar apele în matcă
pentru că vântul e al iernii
şi bruma e a toamnei
aşa cum ea va fi întotdeauna a ta.

luni, 16 august 2010

Aripi de înger




De-aş putea lăsa cărnii
doar păcatul
aş crede că sufletul meu
capătă aripi de înger

de unde atâta alb să fur
şi cărei zăpezi
să-i răpesc ghioceii
când frigul neputinţei
îmi schingiuie
mormanul ăsta de oase?

de mi-ai duce Doamne tălpile
prin locuri neumblate de fiare
unde iarba se scaldă în imnuri
şi soarele se încolăceşte
pe trup de arbori

numai Tu ştii
cât apus mă doare
şi ce cruce port pe umeri
de aceea las Cuvântul
să pătrundă în piele
captiv să rămână
până voi căpăta aripi de înger

Absentă



sursa foto internet


Înserarea mea lasă în urmă ambrozii
şi arderi de mir
chihlimbar rătăcind în implozii
rafinat îmbrăcate-n caşmir
nu te caut
nu mă ştii
n-ai de unde să strigi
nu găsesc dezlegarea-n ruginite verigi
şi în fum de m-aş pierde
răul din floare
ar putea fi mai verde
ar putea da valoare
unui ieri
risipit în cuvinte cu-accent
şi cu chip insipid şi absent.

sâmbătă, 14 august 2010

Ciotul



inspirată de blogul http://mihailadavid.blogspot.com/2010/08/ce-este-omul-ca-sa-te-gandesti-la-el.html
sursa foto internet

M-ai eliberat, Doamne
de cele două mâini
de picioare,
dar nu şi de povara asta de suflet
pe care o las să se zbată în coş de piept
prins între gratii de coaste
şi atârnând într-o ţeastă
cu minte

nici şarpe nu pot să fiu
în peticul meu de lume
ruga nu-i pentru mine
ci doar pentru cei care ştiu
numele Tău
curat ca o lacrimă albită de vreme
doar că ei nu mă vor
nu mă recunosc

fusesem cândva o arătare
cu mâini şi picioare
ştiam ce-nseamnă mersul
şi mângâierea blândă
ştiam ce-nseamnă pasul
şi durerea acută
pipăiam

acum sunt doar al lor
o umbră călătoare
un ciot pe pământ
din copacul ce răsărise cândva
printre oameni cu nume de vânt.

Permanenţă





I-am spus soarelui
să mă lase pe mine să te mângâi
prima, în dimineaţa asta,
nu din egoism,
ci din dorinţa de a fi căldură în sufletul tău
din bărbatul cu floare
lumina răsare în fiecare clipă
eu o culeg
şi gust dragostea pe care o împrăştie mereu!

vineri, 13 august 2010

Când ninge a iubire


sursa foto internet

Dacă mâine va păli culoarea,
Cerul să nu afle de noi doi
Dacă mâine va cădea ninsoarea,
Florile vor fi margini de ploi.

Dacă astăzi nu mai sunt femeia
Din paharul cu zădărnicii,
N-arunca în nepăsare cheia
Taie drumul în zeci de fâşii.

Şi învaţă-n fiecare noapte
Că licorile se ţin ades
În cuvintele cu iz de şoapte
Ce din palme ieri mi le-ai cules.

Soarbe cântul meu plecat în iarnă
Crivăţul te-ncingă ca un brâu
Îngerii-n zăpadă se răstoarnă
Şi-amintiri din spicele de grâu

Când desculţi în lanul de lumină
Ne iubeam ca doi nebuni cuminţi
Înflorind pestriţă balsamină
Aurită-n lacrimă de sfinţi.

miercuri, 11 august 2010

Ar fi mai bine!




Ar fi mai bine poate
în braţe să iau vina
s-o legăn, să adoarmă
ca valul pe un mal
să trec în nori nisipul
să risipesc lumina
şi-un cântec să-mi topescă
suspinul de cristal!

Ar fi mai bine poate
să uit pentru o vreme
că tot ce-i rădăcină
se-nfige în pământ
că orice rugă blândă
acum îmi e străină
şi sensul e tăcut
în trupul de cuvânt.

Ar fi mai bine poate
să rătăcesc în umbre
sporind a serii taină
îmbălsămând un vers
să uit în adormire
imaginile sumbre
şi luna s-o topesc
în foc de univers.

Ar fi mai bine poate
absentă să rămână
fiinţa mea de lut
născută-n primăveri
să treacă peste noi
aceeaşi săptămână
de patimi încărcată
şi plină de poveri

Aşa ar fi mai bine
pentru eternitate
să treacă drumul sării
peste copacii goi
în toamne desfrunzite
la marginea uitării
ar fi mai bine poate
ca să uităm de noi.

marți, 10 august 2010

Păreri



"Sara"-A tribute to" Egon Schile"
sara de christopher

Nicio părare nu-mi trece strada
e prea cald
prea multă arşiţă-ntr-un zâmbet
ca un fald
din rochia verii de ceară

tu mă cuprinzi
în seară
şi foc de maci uşor aprinzi
în anotimpuri
să mă doară


mirări ce se ating
de ziduri tainice
în grabă
ca nişte iederi răsucind un aer
mi s-aşază pe obraz

când taci,
se-aude-n valul de atlaz
un cântec
şi Doamne, cât aş vrea
ca treaz
să fii când ultimul descântec
ne va uni,
când marea va înnebuni
uitând că albatroşii mor

tu eşti pe scenă
ultimul actor
şi-n grabă rădăcinile mi-ai smuls
cu sete
era un prim impuls
să mă răneşti,
deşi absente
privirile se tot jucau în taină

un val trimis ambasador
mă răcorea
deşi furtuna m-agrea,
voiam să mor
să uit de tot ce-am fost
cândva

un gând anost
nu mă răbda
şi-mi tot spunea în minte
să nu uit
cât de fierbinte
era cupa grea a zilei
când vara ne murea puţin
şi ultimul pahar de vin
se risipea
ca aerul torid pe chei
când dragostea ne încăpea
în carusel de căluşei


şi mie încă mi-era dor

luni, 9 august 2010

Te am





Păşesc în dimineţi
cu somnul vieţii pe buze

mă trezesc doar pentru a trăi
după cum soarele mă îndeamnă

rareori câte-o perdea de nouri
îmi îngreunează drumul spre tine
şi-atunci
îmi rămâne gândul că te am,
oricare ar fi culoarea cerului.

vineri, 6 august 2010

Zilnic


sursa foto internet

Mi-ar plăcea ca într-o dimineaţă,
Când se mişcă soarele-n cuibar,
Să-mi săruţi tăcerea de pe faţă
Şi s-o pui în strop de chihlimbar.

Să-mi alinţi cu dragoste obrazul
Răsărit acum ca un bujor,
Ne-ntrebându-te de ce talazul
Poposeşte-n tine şi-i trişor.

Îşi revarsă de cu zori emoţii
Într-o mare de îmbrăţişări,
Nevăzând că-n urmă-i umblă hoţii
Să transforme tot în pastişări.

Chiar de sunt un pic mai zăpăcită,
N-am să las sărutul pe-un pervaz
O să ţin iubirea căpăcită
Până-n depărtare de amiaz.

Să-mi ajungă aproape înspre seară
Când cu soarele mă voi nunti,
Dragul meu iubit din foi de ceară,
Din cearşafuri nu mă voi clinti.

joi, 5 august 2010

Semn de mirare



The Laundry Worker.
Henry de Toulouse-Lautrec


Un semn de-aş purta pe umăr,
mirare,
ar fi prea anost
cearşaful e plin de-ntrebare,
de patimi
în care sărutul ce-a fost
devine pretext să ne spunem:
am scris o poveste cu rost.

Miros de cafea aburindă
şi-un cântec
pianul din colţ
lumină în zori, sângerândă
surâsuri confuze
descântec
în care cuvinte difuze
alunec-atât de uşor
pe-al meu pântec.

Tăceri
necuvinte
semantică oarbă şi mută
un capăt de lume
târziu
o hartă cu semne
lipsită de nume
pe trupuri fierbinţi
ca-n pustiu.

Fărâme
rotire de zboruri
excentrice gesturi ce fug iar în larg
în vânt vele rupte
braţe-obosite
un cântec mai vreau să-ţi anin
de catarg.

Rotesc iar privirea
caut pe umăr
mirarea ce-n zori răsărea
e noapte de-acuma
vor fi fără număr
paşii
te caut prin porturi
spunând-i timpului să mai stea

dar nu vrea.

miercuri, 4 august 2010

Mirare



sursa foto photodom.com


Oarbă
pipăi nisipul în care tălpile tale
au nins ultimul mers
prin cuvintele unei veri
cu aripă de smoală

nici mătasea din val nu mă doare
iluzoriu blestem să te ştiu
albatros
pată vie de zbor pe mare
rătăcind

herghelii de-nsemnări tropăind
mă ridică şi somnul dispare
te voi scrie în mine
s-adorm
chiar de-n pântec îmi răsare-o mirare.



Asculta mai multe audio Muzica

marți, 3 august 2010

Îngeri



sursa foto internet

Îngerii mei nu vor plânge amar,
Vor zâmbi pe sub gene-ntr-o zi
Când solstiiţiile-ascund în altar
Anotimpuri cu măşti-fantezii.

Îngerii mei vor surâde pe-ascuns
Calendarului ce strigă iar
Că pământu-i un loc nepătruns
Unde eu rătăcesc şi-s hoinar.


De mi-ar fi drumul plin de matasă,
Tălpi să-mi lunece lin în cuvânt,
N-aş mai duce dorul acasă
L-aş lăsa ca zălog pe pământ.

Dar eu ştiu că un înger nu plânge
Chicoteşte pe umăr discret,
Flăcărui aprinse ne stinge
Şi ne-ndeamnă să ţinem secret!


Asculta mai multe audio Muzica

luni, 2 august 2010

Pendulare


sursa foto photodom.com

Plec prin noapte nălucă fugară
Mersul meu e o trecere-n vânt
Las în urmă culoare amară
Sens golit, neschimbat de cuvânt.

Voi uita că în visele noastre
Albatroşii găsit-au veşmânt,
Libertate-nălţând către astre
Închizând cercul strâmt pe pământ.

Flămânzind pentr-o clipă hilarul,
Tu apuci către mine mereu,
Aruncând în abisuri amarul
Risipind pe destin curcubeu.

Mă-ncovoiae o piatră de ceară,
Când spre soare mai vreau să ridic
Glasul meu cu vibraţii de seară
Rătăcind în refren de Nimic

Eu, supusă tăcerii de zgură,
Tu, suind către mine un foc,
Irosind fără rost şi măsură
Dramul nostru-mbrăcat de Noroc.