poate-n botezul toamnei ploile vor atinge cumpăna firii mele - temătoare lumină când orizonturile foşnesc amurguri transparente să mă uiţi sunet îngust pe buze ce-şi îmbracă sărutul cu o amintire lăsată în vechiul han unde urma mea încă miroase a frunză... |
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu