Promisiune imprecisă

sursa foto deviantart



O să tac precum liniştea nopţii
O să tac în morminte de regi
Voi gusta din negările sorţii
De blestem de vei vrea să mă legi!

O să tac precum luna amară
Necuvânt îmi voi pune pe zid
Voi sorbi vorba ta de ocară
Şi în beznă o să mă-nchid.

Mărginiri să-mi cuprindă avântul
Şi topiri să-mi alinte iar ceara
Arunca-voi în mare cuvântul
Şi în mine păstra-voi doar sarea

Când pe maluri găsi-vei tăcere
Tu să ştii că ţi-am fost negreşit
Pasul mut şi adâncă durere
Strop de gând încă ne-mpărtăşit!

Efemeră

sursa foto deviantart


N-aş mai fura zăpezii nici măcar un fulg
e tristă înserarea şi mă ninge
în calea rătăcirii de-ar fi să mai ajung
voi fi doar stropul ploii care plânge.

Din plânsul meu sorbi-vei cântec risipit
În game inocente şi tardive
Atunci vei înţelege ce mult eu te-am iubit
Şi vei vedea că stelele sunt dive.

Sunt omul simplu ce ţi-a trecut prin faţă
Scrisoarea netrimisă, cu albe foi
Sunt cartea-n care vei scrie o prefaţă
Doar dacă cerul nu se va pierde-n ploi.

Broderie

sursa foto deviantart

Cum să privesc ninsoarea cu sfială
Topind în ochii iernii lotuşi
Când printre irişi fuge-o îndoială
Şi tu-mi aşezi pe buze „totuşi”?

Cum să te caut printre vechi absinturi
Când iederile nu mai vieţuiesc
Păstrez în mine blânde cânturi
Aroma vie prinsă-ntr-un “iubesc”?

Ne flutură în vânt fantasma iernii
Şi spintecă tăcerile din noi
Ridică-n slavă imnuri de vecernii
Topind o rugă-n picături de ploi.

Şi dac-ar fi o iarnă să ne plângă
Toţi fluturii pe care i-am ucis
Să nu lăsăm uitarea să ne frângă
Statornicia unui vis promis.

Stare

sursa foto deviantart

Am aşteptat sa te iubesc
Unde izvoarele se frâng în pietre
Unde secundele mă strâng
Şi doar tăcerile îmi ţin de sete.

Am aşteptat să te iubesc
În ploi pierdute într-o var-albastră
Eram făcută să-ntâlnesc
În câmp cu maci o dragoste sihastră.

Am aşteptat să-mi spună iar
O ciocârlie cu izvor de cântec
Că n-ai să pleci spre alt hotar
Să-o să-mi săruţi catifelatul pântec.

Am aşteptat să mă iubeşti
Să-mi picuri bob de rouă în privire
Să ştiu deplin că sunt şi-mi eşti
Noian de dor spre verde împlinire.

Se poate...

sursa foto deviantart



Să nu mai strângi veşminte
Sunt roase de tăceri
Pe umede morminte
Sălăşluieşte-un ieri.

Păgâna-ţi poposire
Pe patul ei cu flori
Nu însemna iubire
Nici ropot de ninsori

Era doar vanitate
Dorinţa de-a avea
Tărâm de castitate
‘N poem de catifea

Nu căuta aripa
Doar îngerii au zbor
Zădărniceşte clipa
Din mersu-i urlător.

Azi rătăceşti în moarte
Spre cerul liniştit
În veşnicii se poate
Să fii din nou iubit.

Rost de piatră

sursa foto deviantart

















Nu contează
câte pietre îţi lovesc fereastra
doar una ştie ce rost are tăcerea
e colţuroasă
ca floarea de stâncă
şi doar zăpada-i ţine loc de aşternut

drumul ei
pulberi de stele căzute
trupul
rostire de tărie în chemare

ce mult aş fi vrut să ştii
că pietrele tac!

doar cioburile ferestrei
îţi pot spune
poveşti fără nume
într-o seară în care minunile plâng
a ploaie de noiembrie!

Dansul nostru

Dans pe muchie
unde zborurile nu-s iluzie
ci doar arabescuri
ancorând fluturi
rădăcinile mele
cresc arbori cu nume de pădure
dincolo de coroane
trunchiuri de val unduind a iubire
şi-un ecou

sunt eu.