corp in crop

viața mea într-o sferă de lumină tu te încurci printre lampioane eu rămân floarea plutitoare pe ape liniștea e un decor unde piesa asta de teatru nu-și mai recunoaște actorii (dați jos măștile, dragii mei!) prinsă de val nu mai privesc punctele cardinale prea multă geografie ucide prea multă depărtare înfrigurată ne risipește prea mult din mine irosit în spatele atâtor cuvinte născute să înalțe o poezie coapsa moale a florii cântă fluviul nu descifreaza miracolul, iubitule el știe că orele sunt făcute să se lipească pe fiecare trecere ca o marcă în colțul unei lacrimi scrisă azi la plecarea ta