vineri, 19 iulie 2013

corp in crop




viața mea într-o sferă de lumină
tu te încurci printre lampioane
eu rămân floarea plutitoare
pe ape
liniștea e un decor unde piesa asta de teatru
nu-și mai recunoaște actorii
(dați jos măștile, dragii mei!)

prinsă de val nu mai privesc punctele cardinale
prea multă geografie ucide
prea multă depărtare înfrigurată ne risipește
prea mult din mine irosit în spatele atâtor cuvinte
născute să înalțe o poezie

coapsa moale a florii cântă
fluviul nu descifreaza miracolul, iubitule
el știe că orele sunt făcute
să se lipească pe fiecare trecere
ca o marcă în colțul unei lacrimi scrisă azi
la plecarea ta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu