Mărunt

De-aş fi puţin, înaltul nu s-ar teme Să mă înghită — clipă irosită, M-aş anina în colţuri de poeme Să simt a Universului ispită. De-aş fi amar, un aer ţi s-ar zbate Sub geana ce-a-ndurat apusul zării, Aş primeni în stele-abandonate Vocalele din sipetul chemării. De-aş fi un zvon, m-ai priponi de-o boare, Să te ating când fluturi dau de veste Că-n viaţa ta nu sunt o întâmplare Şi nici cuvântul smuls dintr-o poveste. Sunt strop curat din liniştea rotundă Ce-ţi va cuprinde fruntea-ngândurată, Sunt apa care timpul ţi-l inundă Lasându-ţi vremea tristă-nrourată...