miercuri, 24 iulie 2013

Mărunt




De-aş fi puţin, înaltul nu s-ar teme
Să mă înghită — clipă irosită,
M-aş anina în colţuri de poeme
Să simt a Universului ispită.

De-aş fi amar, un aer ţi s-ar zbate
Sub geana ce-a-ndurat apusul zării,
Aş primeni în stele-abandonate
Vocalele din sipetul chemării.

De-aş fi un zvon, m-ai priponi de-o boare,
Să te ating când fluturi dau de veste
Că-n viaţa ta nu sunt o întâmplare
Şi nici cuvântul smuls dintr-o poveste.

Sunt strop curat din liniştea rotundă
Ce-ţi va cuprinde fruntea-ngândurată,
Sunt apa care timpul ţi-l inundă
Lasându-ţi vremea tristă-nrourată...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu