luni, 29 noiembrie 2010
La mine-n inimă...
foto SUFLET IN AMURG / Mariana Oros
La mine-n inimă
persistă o sosire
totdeauna proaspătă
şi cu dor de colind;
pleacă rareori
să-şi odihnească în versuri căruntul,
se adânceşte în gânduri
şi visare,
apoi se reîntoarce
cu prospeţimi de muguri
şi susur de sevă
La mine-n inimă
există o cutie fermecată
de unde nu poţi pleca oricum:
nici tropăind,
nici asudând,
nici nefericind timpul,
pentru că la mine-n inimă
magicienii au pus praf de iubire
topit din buzunare de cer;
era vremea când Dumnezeu
privea fluturii cu aripi de rază
în strălucirea unui soare nemuritor.
La mine-n inimă se zbate un ecou,
murmură o voce
şi zboară păsări
care-şi întregesc aripile
doar iubind...
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
Mireasa vântului
Oskar Kokoschka, 1913
Mireasa vântului
Dac-aş fi mireasa ta la noapte,
mi te-ai pierde printre-mbrăţişări,
nici casante, nici rigide,
cu balsam de şoapte,
să putem împrăştia cuvintele
spre zări.
M-ai cuprinde-n glasul tău
cu stihuri,
pe-a mea frunte licări-vor sori,
în satinul alb
vor sta alături
două trupuri rătăcind prin nori.
Dimineţile-or să ne găsească
ameţiţi, insomniaci,
tu spunând încet:
“… să mă iubească…”
eu rugându-te abia: “ Mai taci!”
Şi în buza-nrourată-a zilei
arunca-vom iar
săruturi mici,
cu arome de priviri fugare
şi cu străluciri de licurici.
Pentru serile ce vor avea să vină
am să-ncerc din lună să răsfir
tot argintul,
să-l îmbrac în şoapte,
candid să-ţi zâmbesc şi să mă mir
cum iubirea încă te mai lasă
chiar şi noaptea să-ţi mai fiu mireasă...
vineri, 26 noiembrie 2010
Insistenţe
sursa foto
Antonia -Charlie Mackesy
Decor de sărbătoare-ntârziată
Cu spumele mustind în muguri,
Mi-e inima atât de despuiată
Şi-s vremile târzii şi tulburi!
Şi-s vânturile mult prea fioroase,
În cumpeni de fântâni secunde
Abia îţi murmură cântarea-n oase
Când cauţi soartele flămânde.
Însângerat, apusul moşteneşte
Tăceri pierdute-n praf de drumuri,
O singură-arătare-mi mai şopteşte
Că voi pieri pe-aceleaşi ruguri.
Eu o ascult cu mintea-ncremenită,
Nu-i dau crezare, mărturisesc:
Doar scutur pe aripa mea ispită
Şi zbor pe aceeaşi zare, şi trăiesc!
Adam Lambert - What do you want from me
Asculta mai multe audio diverse
luni, 22 noiembrie 2010
Schimb
În somnul tău sunt foşnet
şi răsuflarea-mi doare
când, prea obtuz, un pocnet
de mugure răsare.
În arborii de veghe,
desprinsă-n frământare,
îţi sunt doar o priveghe
la capăt de-ntrebare.
Să nu rosteşti cuvinte,
din licăr, lumânarea
îmi va turna surâsuri
zănatice ca zarea.
Rosteşte-mă cuminte
în vorbe scufundate,
ocean de oseminte
să-ţi fiu, răpindu-ţi moarte...
joi, 18 noiembrie 2010
Frumoasa mea
Mi-ai spus:
te iubesc, frumoasa mea
şi-un colţ de floare
s-a înfipt sub pleopa
care se zbătea
orbecăind înspre-o visare,
înmugurind într-un april
în care tu,
aşa cum te ştiam,
erai copil;
în scrinuri luminate
de-ntâmplare
eu voi păstra copilăria care
s-a răsfirat cândva
în anotimpuri
putrezind în ornice,
las gândurile-n praguri
de izvoare
şi rog iubirile să-mi fie
dornice
te iubesc, frumoasa mea
şi-un colţ de floare
s-a înfipt sub pleopa
care se zbătea
orbecăind înspre-o visare,
înmugurind într-un april
în care tu,
aşa cum te ştiam,
erai copil;
în scrinuri luminate
de-ntâmplare
eu voi păstra copilăria care
s-a răsfirat cândva
în anotimpuri
putrezind în ornice,
las gândurile-n praguri
de izvoare
şi rog iubirile să-mi fie
dornice
marți, 16 noiembrie 2010
Îmbrăţişare
Ţi-am vorbit cu sufletul,
omule-copac,
în tăinuirea clipei
se ascund miracole,
iar dincolo de scoarţe
seve
musteşte încă viaţa,
chiar dacă vremea toamnei a sosit
şi părerile de rău
au gust de gust de rugină
printre câteva adieri
îmi găsisem timp să te îmbrăţişez
fără teamă
şi fără analiza sofisticată a unui gest,
doar cu gândul
că voi găsi pereche palmelor mele
şi-un zâmbet rătăcit printre ramuri
ştiam că-n aplecarea ta
e freamăt
şi multă iubire,
ştiam că-n tremurul fiecărei frunze
se odihneşte-o mângâiere,
poate de aceea mi-am dorit atât de mult
să te-mbrăţişez,
omule-copac.
luni, 15 noiembrie 2010
Brume
sursa foto photodom.com
În mine urcă bruma
cu miros de gutuie,
e toamnă
şi vântul în palmele-mi se suie,
să răvăşească
tot ce-am strâns cu trudă:
amar,
târziu,
durere crudă
şi despletire de viaţă pământeană;
ştiam că nu-s samariteană
şi, totuşi,
am crezut în steaua mea
ca apa ce se scurge
la cişmea,
crezând că adăparea din izvor
e cântec,
e dorinţă,
zbor.
În mine
pulbere de clipe se adună;
sunt un ceasornic vechi
cu-argint pictat de lună,
rar
înfrunzesc în vremuri
şi picur
ochi de rouă,
sălbatic uneori,
ascuns,
fără să ştiu că două
sunt sufletele
pe care mi le-aş vrea pereche
şi uite
cum îmi cântă-o toamnă
la ureche:
-Mai vrei să urce brumele în tine?
marți, 9 noiembrie 2010
Zăpezi cuminţi
sursa foto andrei atroshenko
Zăpezile-s cuminţi
le-adăposteşte toamna-n buzunare,
eu aflu că mă minţi,
surâd
şi caut prin sertare
răvaşele pe care mi le-ai scris
cândva.
Mai simt şi-acum în nări
aroma miilor de întrebări
şi visul de gutuie
mi se suie
şui
pe gulerul cămăşii prea scrobite,
mi-e dor de tine,
mai vreau să te mai văd, iubite!
Tu însă iar la braţ cu toamna mi-ai plecat,
amantă plină de rugină,
cu chipul umed
şi brumat
priveai în urmă, spre lumină
şi nu-ndrăzneai
cuvinte să-mi dezlegi
te luase vântul;
nestrămutate legi
mi te-nrobeau în durele sintagme
de-atunci, iubite,
somnul nu mă mai adoarme.
Zăpezile-s cuminţi
le ţine-n palme cerul,
eu ştiu că tu mă minţi
şi nu mai ard în focuri fierul,
eu m-am călit
în iarna aşteptării seculare
ce mult eu te-am iubit
şi totuşi iar mă doare!
luni, 8 noiembrie 2010
Caii unei tristeţi
Probabil
că-mi voi lua caii
şi-i voi alunga în deşert
să frământe-n copite vântul
care mă doare
când te caut vălurind printre ape
Probabil că-mi voi lua caii
şi-i voi ţintui
într-un vis
în care amintirile tropăie
luând pe tălpi
tot ce mai ştiam despre tine.
Şi dacă-n sângele apusului
n-o să găseşti ochii mei,
e semn că toţi caii
aleargă spre un răsărit
de care n-ai să ştii niciodată,
pentru că, acum,
asculţi nechezatul
unei simple uitări.
Vanessa Mae - Storm
Asculta mai multe audio diverse
că-mi voi lua caii
şi-i voi alunga în deşert
să frământe-n copite vântul
care mă doare
când te caut vălurind printre ape
Probabil că-mi voi lua caii
şi-i voi ţintui
într-un vis
în care amintirile tropăie
luând pe tălpi
tot ce mai ştiam despre tine.
Şi dacă-n sângele apusului
n-o să găseşti ochii mei,
e semn că toţi caii
aleargă spre un răsărit
de care n-ai să ştii niciodată,
pentru că, acum,
asculţi nechezatul
unei simple uitări.
Vanessa Mae - Storm
Asculta mai multe audio diverse
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
Retoric
pictura aparţine Michael şi Inessa Garmach
tu frunză?
te ştiam copac
la marginea furtunii
te-au prăpădit în toamnă norii?
nu mai ai grai
şi niciun nume
şi-n suflet te păstrează
doar cocorii
dar sunt departe-acum
şi ţipăt se aude
în colţ uitat de mine-n
astă lume
destin?
l-ai scris cu trupu-ţi cald
şi cu suflarea
priveşte-te
şi-ascultă-mi iar mirarea
când toamnele
ne fură crinii
şi-n minte ne râmân
amarnic...spinii
nu-s vremurile hâde
aşa le scriem noi
cu multă nepăsare
cu ură şi noroi
uitând că vânturi calme
ne pot atrage-n braţe
suntem doar măscărici
pe scene, prinşi în aţe
ne rupem crengi de suflet
în foc
le ardem fără să ştim
că, mai presus de toate,
e bine să iubim!
vineri, 5 noiembrie 2010
...linişte
sursa foto http://www.adevarul.ro/
Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting
Lumânări în cuib de cuc
Parcă tac şi parcă ning
În urma ta a rămas FLACĂRA...nestinse versuri şi-un om care-şi va topi lutul în pământ românesc!
Dumnezeu să te odihnească!
Cenaclul Flacara - La adio
Asculta mai multe audio diverse
joi, 4 noiembrie 2010
Nu pot scrie cu ochii
Praf in Ochi - Locul ei ( new single )
Asculta mai multe audio diverse
Eu nu pot scrie cu ochii;
condeiul meu n-are pleoape
şi nici irişi pregătiţi să-nflorească
prematur,
mai ales când primăverile-s prea departe.
Uneori ochii mei se adâncesc
şi cuprind în ei infinitul
în care te scalzi
scuturându-ţi truda din fiece zi.
Eu nu pot scrie cu ochii;
ei sunt fântâna din care te-adapi
însetat
când pridvoarele aşteaptă
o sosire
şi izvoarele rup buze de stâncă
sărutându-le în trecere
spre izbăvire.
Sunt mai reală decât crezi
şi cu toate astea
nu pot scrie cu ochii;
cu ei pot doar să văd
ceea ce nimeni n-a reuşit vreodată.
Asculta mai multe audio diverse
Eu nu pot scrie cu ochii;
condeiul meu n-are pleoape
şi nici irişi pregătiţi să-nflorească
prematur,
mai ales când primăverile-s prea departe.
Uneori ochii mei se adâncesc
şi cuprind în ei infinitul
în care te scalzi
scuturându-ţi truda din fiece zi.
Eu nu pot scrie cu ochii;
ei sunt fântâna din care te-adapi
însetat
când pridvoarele aşteaptă
o sosire
şi izvoarele rup buze de stâncă
sărutându-le în trecere
spre izbăvire.
Sunt mai reală decât crezi
şi cu toate astea
nu pot scrie cu ochii;
cu ei pot doar să văd
ceea ce nimeni n-a reuşit vreodată.
miercuri, 3 noiembrie 2010
Glas de daltă
Te cioplisem într-un murmur de ploaie,
strop cu strop,
să-mi rămână în glas
amintire înscrisă pe-o foaie
şi un mugure-n primăvară popas.
Te cioplisem în zeci de cuvinte
răsărite în nişe de iarbă,
mă ciocneam
de aduceri aminte,
de-ndoieli
şi de dragoste oarbă.
Nu ştiam că în daltă se-ascunde
o secundă,
lovitură de timpuri,
nu ştiam că-n lumină-mi pătrunde
susur trist
şi parfum de-anotimpuri.
Dar în piatră
să calci -
m-oi preface,
într-o apă cu glasul şoptit,
tu cioplind
asudând şi tenace
îmi vei spune mereu:
“Te-am iubit!”
luni, 1 noiembrie 2010
Fără ploaie
sursa foto Jane Ward
Nu mai colindă-n toamna rece ploaia
S-a rătăcit pe dealuri, e departe
E tristă şi pustie-acum odaia
Şi gândurile tale-s prea deşarte.
Ferestrele au ochi gălbui de soare
Parfumul de gutui le-mbrăţişează
Frunzare se grăbesc să ne-mpresoare
Şi-n pleoapa zilei dansuri ne schiţează.
Ne-ademenesc să ne uităm tristeţea
S-o îmbrăcăm c-un răsărit cuminte,
Să punem în cuibare frumuseţea
Şi-n ramuri vechi aducere aminte.
Nu mai colindă-n toamna rece ploaia
Dar mâine iar va bate la fereastră
Chiar dacă-n mine doare crunt văpaia
Nu voi uita de toamna mea albastră.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)