joi, 30 decembrie 2010

Despre ninsorile din noi şi altele...


Să nu ucideţi niciodată visele!

La mulţi ani

vă urează ana sofian




Fantasme gri

şi-un cer prea-ncarcerat

pentru noi doi

trei nori ţintaţi

ca nişte cai

aleargă-n tropote de ploi

lipsesc ninsori

sunt fulgii iar plecaţi

în pribegie

doar stropi nebuni

gonesc hoinar -

izvor în noi de agonie

să inventăm

ursind culori

un dor nebun de ape

şi să iubim

aşa cum ştim

aproapele de-aproape

lipsesc ninsori

şi-n mine ierni

aşteaptă-n zori mirarea

când primul fulg

trimis din cer

va netezi cărarea

şi-atunci iubite

voi striga-n

cuvinte interzise

despre ninsorile

din noi

şi visele ucise...

miercuri, 29 decembrie 2010

Atingere

Priveşte-mă acum,
în iarnă,
când clopotele-mi poartă strigătul
dincolo de munţi,
când ninsorile se joacă-n părul zilelor
şi-şi plimbă graiul
prin calendare nescrise.

Priveşte-mă aşa cum sunt:
cu ochi de stea
şi glas de noapte adâncă
amestecând visuri în rostogol de ceaţă,
cu braţe deschise a chemare
şi zâmbet de ramură ninsă.

Nu-mi face icoană
de amintire,
ci caută-mă-n zecile de cuvinte
aşternute pe cărări,
să nu uiţi niciodată
drumul înapoi.

Când iernile plâng,
vântul le mângâie zăpada,
chiar dac-o împrăştie pe coline...
ce rost ar avea risipirea-mi
fără atingerea privirilor tale?

marți, 28 decembrie 2010

Îndoială



sursa foto photodom.com

Va ninge pentru noi ca la o nuntă
Cu albe flori dintr-un cireş uitat,
Va ninge cu o pulbere măruntă
Serafic, blând, ca într-un descântat

Rostit încet, în cumpănă de ceasuri
Când ornicele-şi varsă timpul greu,
Când minutarele nu fac popasuri
Punând cuvinte-n pasul de coreu.

Ninsorile ne vor fi martori iară
În brazde stinge-vom tăceri la rând
Când seva nouă-n rădăcini, amară
Ne va hrăni cireşu-n ierni albind...

luni, 27 decembrie 2010

În iarnă-o mirare


sursa foto photodom.com

Pe braţ de stejar pun mirarea
O-nalţ către ceruri în rugă,
M-ascultă în taină şi marea
Iar verbu' a iubi se conjugă.

În vântul ce ţipă sălbatic
Uimirea e-atâta de scurtă,
Se scutură-un nor fantomatic
Ninsorile vin iute-n hurtă.

Nici veşti nu mai am de la tine,
Sunt porţile-aşa îngheţate,
Dar nu pot pleca şi, vezi bine,
Mai strig pe la uşi de cetate.

În iarnă te caut, nălucă,
Pun stihuri să-ţi cânte colinde
Vreau timpu-napoi să ne-aducă
Iubirea, când vraja se-ntinde...

duminică, 26 decembrie 2010

O femeie pe drum

Dorinţele noastre
alergă spre zenit
ca nişte inorogi
veniţi să se adape
din nisorile de suflet

n-am să te iubesc mai mult
şi nici n-am să te urăsc,
n-am să te iubesc altfel
şi nici n-am să te prigonesc,
poate-am să te iubesc
aşa, simplu
fără plecări şi sosiri
fără-ntârzieri
fără patimă
şi fără motiv

am să te-nconjor c-o stare
spovedindu-mă Cerului
pentru ceea ce sunt acum:
o femeie pe drum.


LARA FABIAN - Love by grace

Asculta mai multe audio diverse

vineri, 24 decembrie 2010

Niciodată




sursa foto Igor Voloshin


Niciodată n-ai să ajungi.

Poate doar după asfinţit
când umbrele sunt prelungi
şi pasul meu e chinuit
de mers
de drum istovitor

şi n-ai să ştii
de ce mă dor
cuvintele lăsate-n stei
când flori de colţ
vor răsări din ochii mei

să nu mă frângi
sub talpa ta
de poţi să strângi
tăceri
să nu te-ntrebi spre răsărit
Oare cu ce-am greşit?
De ce nu te-am găsit
aici
la fel ca ieri?

miercuri, 22 decembrie 2010

Crez





În iarna mea
colindele-şi spun crezul
tăcut
printre zăpezi curate

în iarna mea
se-aude doar nechezul
sălbaticilor cai
ce duc în spate
ninsorile

prelungi ca nişte depărtări
în care ne vom stinge
absent
şi unde arătări
vom deveni în zilele geroase

când flori sculptate
ne vor adormi în oase
ca-ntr-o colindă
murmurată la fereastră

în iarna mea
cu mantie albastră...

O carte



sursa foto photodom.com


Nu mi-ai bătut demult în poartă
Vei fi plecat printre străini
Colindele în prag te-aşteaptă
Şi-n ramuri pline de ciorchini

Unde zăpezile albastre
Sculptat-au floare din ninsori
S-aducă-n visurile noastre
Doar bucurii de sărbători.

Te-aştept în colţul mic din tindă
Opaiţ vechi am să aprind
Voi şterge-a timpului oglindă
Şi mâna caldă o să-ţi prind.

Că mi te-ai dus tare departe
Unde scrisorile n-ajung
De-aceea scrie-voi o carte
Tristeţea-n stihuri s-o alung.

marți, 21 decembrie 2010

Singurătăţi neclare



sursa foto photodom.com

De-ai fi doar un pustnic, străjer în lumină,
Te-aş scrie-n zăpezi cu armură de bronz,
Desculţă-aş păşi când un clopot anină
De turle un strigăt, un sunet gablonz.

În taină ţi-aş fi o eternă ninsoare,
În simţuri ţi-aş pune luciri de smarald,
Să nu mai fii singur şi-amară uitare
S-arunci depărtării,-n al hăului fald.

Chilia din munte să fie-o baladă,
Iar văile clare să cânte-un colind,
Din cetini de brad amintiri să ne cadă
Să fim împreună:-ascultând şi iubind.

duminică, 19 decembrie 2010

O femeie iubită



sursa foto photodom.com

O femeie iubită
nu se strigă pe nume
nu se caută-n zare
nu se ademeneşte cu priviri

o femeie iubită se ţine în cântec
şi se aşază-ntr-o ramă
precum o icoană -
spre răsăritul unei existenţe

ea e începutul firav al unei zile
statornicia unui sentiment
şi licărul gândului tău
când nopţile traversează
vieţi trecătoare

o femeie iubită
e marea -
veşnica oglindă pentru cerul
credinţelor tale

vineri, 17 decembrie 2010

Vid



Din cântec te scuturi iarnă-ncepută
Mă ningi înspre tâmple cu albe tăceri
Te clatini spre mine, ţi-i nota acută
Pui viscole-n strană, în nopţi doar dureri.

În clopote-aşterni colinde albastre
Pretexte să scot în lumină cântări
Se-aşază pe cruci azi visele noastre
În dansul de fulgi privim arătări.

Mă strigă-n vâltoare doar lupii flămânzi
E miros de viaţă în pas neştiut,
Îşi poartă-n troiene-ale foamei izbânzi
Atacă, sunt aprigi, eu sunt abătut...

joi, 16 decembrie 2010

Clopote




Autor: Mihail Gavril Titlu lucrare: Clopote la Voronet


În vitrină
clopotele stau de vorbă
lucesc în lumină
se minunează de fulgi
şi trag semnale de alarmă
când sosesc viscole

în biserici
clopotele vestesc morţi
însoţesc miri
şi primenesc slujbe

oare de ce în mine
clopotele
sună doar a plecări?

marți, 14 decembrie 2010

Nu simplu decor...


foto Dima Sarnikov

Mi-eşti iarnă
nu simplu decor hibernal,
se scutură-n mine ninsori
infernal
şi vântu-i depeşa
din nouri trimisă,
e cartea ce-am vrut-o
demult a fi scrisă.

În mine-i răceala tăcutelor seri
din care-alungai ceţuri lungi,
monotone,
topite-n zăpada fugarului ieri
- un cântec ascuns pe-arpegione .

Să-ţi spun în ce iarnă
colind fără drum?
Nu-i nume să-l ştie pădurea-n decembre
amurgu-i sălbatic,
e plin de fum
şi-mbracă depeşe-n tenebre.

luni, 13 decembrie 2010

Înălţime

Lara Fabian - Perdere L'amore

Vezi mai multe video din vedete



Nu ştiu să-mi las pradă carnea
în ghearele tale hulpave
ce-mi zgârie stânca
pe tâmple
şi-mi scurmă văzduhul cu sete,
poate-i mai bine de-nvăţat a zbura –
să se-ntâmple -
departe,
în sus,
unde Tăriile să mă-mbete
cu-argint din izvoare
şi veşnicie din coamă de brazi,
s-alerg prin splendoare
spre ceruri,
eu să sporesc în iubire,
tu să mai scazi
din uitarea ce-mi ară pe glie
când plâng,
negându-mi tristeţi ce adie
vremelnic
şi cugetu-mi frâng.

duminică, 12 decembrie 2010

Depeşă



Şi strecurat,
precum un hoţ de buzunare,
m-ai tot pândit,
mereu m-ai pus la încercare
credeai că nu te pot vedea
liliachiu,
cu pleoapele căzute?
ghiceam sub ceruri
dorul tău, iubite
amurg

cu sârg
mi-am dus plecarea pe coline
acolo-i crucea scrisă pentru mine
în lemnul de mesteacăn argintiu
va răsuna, cât va fi viu,
un cântec
pe care mâine, toaca din pădure
îl va rosti amar, a despărţire!

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Alegorie


sursa foto Dima Sarnikov

Se fac troiene ;
din alămuri
pocnesc nesocotite-n zgomot
vânturi obosite
şi, oropsite,
printre fumuri,
descoperă pe rând ispite -
ninsori ce-n coama argintie
pun inorogi s-alerge iute,
sălbatic, o alegorie
se ţese-n forme desfăcute
din nestatornice îndemnuri
purtate-n plagă de cuvânt
când înfigeam un colţ de floare
în stratul negru de pământ.


Tarja Turunen - Boy And The Ghost

Asculta mai multe audio diverse

Azi ninge în mine

Azi ninge în mine
e bină să ştii
că iarna-i de ceară,
pe câmpuri pustii
colind rădăcini
pentr-un trunchi de-mprumut
şi vremii îi spun
cât de mult a trecut.

Azi ninge în mine
şi-n glasul din ler
se scutură ramuri,
se tulbură cer,
petrec într-un cântec
de flori prinse-n măr
cuvinte-nsoţind
un vechi adevăr.

Azi ninge în mine,
în albă maramă
păstrez lăcrimând
un chip prins în ramă
şi frunze-i presar
din creanga de brad,
mă-ncumet să cânt
răsar, apoi cad

în somn de decembre
cu ger ascuţit;
azi ninge în mine
cu vânt nenuntit...

LARA FABIAN - Ne lui parlez plus d´elle

Asculta mai multe audio diverse

vineri, 10 decembrie 2010

Rămas bun!



PHOTOSB

Ştiu că n-o să ai niciodată
curajul de-a-nfrunta clipa,
clipa în care-ţi spun că,
în oglinzile tale,
femeile sunt licăr de stele.

E-adevărat
că de pe pământ
toate par la fel, dar
atingându-mă de ele,
le-am zărit colţurile
şi-n rotirea mea pe boltă
m-am ciobit -
nu pot fi întreagă a ta
strălucirea mea-i doar o simplă lumină
pe care preferi s-o acoperi
modelând alte stele:
să-ţi ajungă.

Ştiu că n-o să ai niciodată
curajul de a-mi rosti numele;
tu preferi vântul
pe care-l investeşti să-mi cânte
rareori
după cum se asociază stelele.

Citesc în calendare,
sculptez frumuseţea,
las loc stelelor
şi-mi iau rămas bun de la tine...

Mugur


STANISLAV KALASHNIKOV


Pentr-un mugur de colindă
dimineţile-s târzii,
albe fire-or să-ţi cuprindă
tâmplele şi alezii
vor cuprinde a ta minte
descifrată-n ierni de joc,
unde mă topesc cuminte
printre patimi şi noroc.

Pentr-un ceas de tăinuire
cu secundă prinsă-n nimb
am sortit iernii iubire
scursă în al frunzei limb
ruginită de cu toamnă,
o copilă de pripas,
când a vântului aramă
îmi furase cânt din glas.

Pentr-un mugur de colindă
aş pleca definitiv
în a apelor oglindă,
ca să nu mai ai motiv
a căta în ochi de zare
irişii care au plâns ;
suie pân’ la Carul Mare
să vezi câte stele-a strâns

când lucea în miezul nopţii
dragostea din flori de tei,
iar din focurile sorţii
răsăreau mereu scântei.

Lara Fabian - I didn't come here

Asculta mai multe audio diverse

joi, 9 decembrie 2010

Aparenţă



sursa foto photodom.com


Azi mi-ai tăcut în frământare,
erai doar vânt, te ştiu prea bine,
iar mâine doar o cuvântare
de ploi se va mai scurge-n mine.

Azi cerului i-am smuls zăpada
şi stelelor le-am dat răgazul
de-a-şi ascuţi-n furtună spada
cu care-mi vor tăia zăplazul.

Nu mai am timp de aşteptare,
secundele se scurg şuvoaie,
azi mi-ai tăcut în frământare
şi-o iarnă-n floare mă îndoaie.

miercuri, 8 decembrie 2010

Fierbinte

Eu nu te mai aud
colindă iernile-n desişuri
şi vifore-mi răsună
în frunzişuri;
de ce-ai plecat?
de ce ai scuturat în ochii mei
cu flori de piatră
plecările?
de ce mi-ai aruncat săgeată
spre zările
pe care le doream doar împăcate
cu iarna?
şi unde mi te-ai dus, iubite?
când, arcuite
treceau prin mine gânduri, de sărbători?
cu siguranţă
mi te-ai strecurat printre ninsori
şi niciun zeu cu aripi de mătasă
nu te va alunga
să-mi vii din nou acasă,
odihnă-ţi este neaua cea cuminte,
iar dorul meu
va fi la fel.
Fierbinte.

...this is my winter song to you...>:D<...

Asculta mai multe audio ambientala

luni, 6 decembrie 2010

Regres



sursa foto photodom.com

elenei mele


Pe umeri mi-ai topit zăpezi
Plâng ploile-n surdină rece,
Iar norii poposesc grămezi
Şi timpul meu prin site trece.

Nu-ţi sunt colind de împrumut
În iarna ce ne-ncearcă pasul,
Adeseori chiar m-am temut
Că-n vifore-mi se pierde glasul.

Tu ai uitat să mă mai cânţi,
Ne fumegă-n privire cerul,
Pe tâmple ne cresc arbori sfinţi
Şi-n ruga lor e tot misterul.

De-i vom tăia din rădăcini,
Vom pierde în neant iubirea,
Iar iernile, în mărăcini,
Vor scrie sângerând pieirea...

duminică, 5 decembrie 2010

Să te ningă




sursa foto photodom.com

Să te ningă iarna-n corzile de viaţă
Risipind în tine mii de fluturi vii,
Purtători de-aripe prinse-n ochi de gheaţă,
Dăruind ninsorii zbor de păpădii..

Să te ningă iarna ca pe-o rugăciune,
Să te scalzi în mine curăţând blestem
Coborât din patimi, lipsit de lumine,
Să-mi atârni de suflet neaua ca totem.

Să te ningă iarna coborând petale
Peste chipu-mi trist şi uitat de zare,
Unde zboară gânduri terne şi banale
Să te ningă iarna ca o aclamare…

vineri, 3 decembrie 2010

Ispita albă



sursa foto photodom.com

Ca o cicoare despletită
pe câmpul verde, fără grai,
zăpada-i pragul de ispită
şi stofa ultimului strai

pe care ţi-l doreai aseară,
când luna-n mreje se prindea,
croind pe ceruri căi de ceară,
iar nopţii chipul de rondea.

Te îmbrăcai cu nonşalanţă
şi friguri te luau de braţ
când te urmam cu eleganţă
albastră, plină de nesaţ,

iar tu, fierbinte-n rădăcină,
cu glasul calm, abia şoptit
priveai spre faţa ei divină
spunând încet : “Cum te-am topit!!!”

joi, 2 decembrie 2010

În întuneric

În întuneric
vocile capătă armuri oţelite,
uneori devin săbii şi lănci ascuţite
pentru sufletul ce visează
la zboruri

în dreptul meu taie orice avânt
închizând dureri
pe care nici măcar timpul
nu le va mai amăgi
cu uitare

n-am umblat după cuvinte frumoase
cu pereţii frumos spoiţi
şi râzând soarelui de afară;
am căutat cuvinte
care să-mi şteargă lacrimile
din nopţile de nesomn
şi să-mi mângâie neliniştile
când furtunile existenţei
mă traversează

în întuneric
vocile sunt aşa de ascuţite
crude şi nemiloase
acum, însă,
e prea târziu să le scoţi la lumină
...............................
soarele meu a apus de multă vreme...


jason mraz - i`m yours

Asculta mai multe audio diverse

luni, 29 noiembrie 2010

La mine-n inimă...



foto SUFLET IN AMURG / Mariana Oros


La mine-n inimă
persistă o sosire
totdeauna proaspătă
şi cu dor de colind;
pleacă rareori
să-şi odihnească în versuri căruntul,
se adânceşte în gânduri
şi visare,
apoi se reîntoarce
cu prospeţimi de muguri
şi susur de sevă

La mine-n inimă
există o cutie fermecată
de unde nu poţi pleca oricum:
nici tropăind,
nici asudând,
nici nefericind timpul,
pentru că la mine-n inimă
magicienii au pus praf de iubire
topit din buzunare de cer;

era vremea când Dumnezeu
privea fluturii cu aripi de rază
în strălucirea unui soare nemuritor.

La mine-n inimă se zbate un ecou,
murmură o voce
şi zboară păsări
care-şi întregesc aripile
doar iubind...

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Mireasa vântului



Oskar Kokoschka, 1913
Mireasa vântului

Dac-aş fi mireasa ta la noapte,
mi te-ai pierde printre-mbrăţişări,
nici casante, nici rigide,
cu balsam de şoapte,
să putem împrăştia cuvintele
spre zări.

M-ai cuprinde-n glasul tău
cu stihuri,
pe-a mea frunte licări-vor sori,
în satinul alb
vor sta alături
două trupuri rătăcind prin nori.

Dimineţile-or să ne găsească
ameţiţi, insomniaci,
tu spunând încet:
“… să mă iubească…”
eu rugându-te abia: “ Mai taci!”

Şi în buza-nrourată-a zilei
arunca-vom iar
săruturi mici,
cu arome de priviri fugare
şi cu străluciri de licurici.

Pentru serile ce vor avea să vină
am să-ncerc din lună să răsfir
tot argintul,
să-l îmbrac în şoapte,
candid să-ţi zâmbesc şi să mă mir
cum iubirea încă te mai lasă
chiar şi noaptea să-ţi mai fiu mireasă...

vineri, 26 noiembrie 2010

Insistenţe


sursa foto
Antonia -Charlie Mackesy

Decor de sărbătoare-ntârziată
Cu spumele mustind în muguri,
Mi-e inima atât de despuiată
Şi-s vremile târzii şi tulburi!

Şi-s vânturile mult prea fioroase,
În cumpeni de fântâni secunde
Abia îţi murmură cântarea-n oase
Când cauţi soartele flămânde.

Însângerat, apusul moşteneşte
Tăceri pierdute-n praf de drumuri,
O singură-arătare-mi mai şopteşte
Că voi pieri pe-aceleaşi ruguri.

Eu o ascult cu mintea-ncremenită,
Nu-i dau crezare, mărturisesc:
Doar scutur pe aripa mea ispită
Şi zbor pe aceeaşi zare, şi trăiesc!

Adam Lambert - What do you want from me

Asculta mai multe audio diverse

luni, 22 noiembrie 2010

Schimb





În somnul tău sunt foşnet
şi răsuflarea-mi doare
când, prea obtuz, un pocnet
de mugure răsare.

În arborii de veghe,
desprinsă-n frământare,
îţi sunt doar o priveghe
la capăt de-ntrebare.

Să nu rosteşti cuvinte,
din licăr, lumânarea
îmi va turna surâsuri
zănatice ca zarea.

Rosteşte-mă cuminte
în vorbe scufundate,
ocean de oseminte
să-ţi fiu, răpindu-ţi moarte...

joi, 18 noiembrie 2010

Frumoasa mea

Mi-ai spus:
te iubesc, frumoasa mea
şi-un colţ de floare
s-a înfipt sub pleopa
care se zbătea
orbecăind înspre-o visare,
înmugurind într-un april
în care tu,
aşa cum te ştiam,
erai copil;

în scrinuri luminate
de-ntâmplare
eu voi păstra copilăria care
s-a răsfirat cândva
în anotimpuri
putrezind în ornice,
las gândurile-n praguri
de izvoare
şi rog iubirile să-mi fie
dornice

marți, 16 noiembrie 2010

Îmbrăţişare




Ţi-am vorbit cu sufletul,
omule-copac,
în tăinuirea clipei
se ascund miracole,
iar dincolo de scoarţe
seve

musteşte încă viaţa,
chiar dacă vremea toamnei a sosit
şi părerile de rău
au gust de gust de rugină

printre câteva adieri
îmi găsisem timp să te îmbrăţişez
fără teamă
şi fără analiza sofisticată a unui gest,
doar cu gândul
că voi găsi pereche palmelor mele
şi-un zâmbet rătăcit printre ramuri

ştiam că-n aplecarea ta
e freamăt
şi multă iubire,
ştiam că-n tremurul fiecărei frunze
se odihneşte-o mângâiere,
poate de aceea mi-am dorit atât de mult
să te-mbrăţişez,
omule-copac.

luni, 15 noiembrie 2010

Brume



sursa foto photodom.com


În mine urcă bruma
cu miros de gutuie,
e toamnă
şi vântul în palmele-mi se suie,
să răvăşească
tot ce-am strâns cu trudă:
amar,
târziu,
durere crudă
şi despletire de viaţă pământeană;

ştiam că nu-s samariteană
şi, totuşi,
am crezut în steaua mea
ca apa ce se scurge
la cişmea,
crezând că adăparea din izvor
e cântec,
e dorinţă,
zbor.

În mine
pulbere de clipe se adună;
sunt un ceasornic vechi
cu-argint pictat de lună,
rar
înfrunzesc în vremuri
şi picur
ochi de rouă,
sălbatic uneori,
ascuns,
fără să ştiu că două
sunt sufletele
pe care mi le-aş vrea pereche
şi uite
cum îmi cântă-o toamnă
la ureche:
-Mai vrei să urce brumele în tine?

marți, 9 noiembrie 2010

Zăpezi cuminţi




sursa foto andrei atroshenko

Zăpezile-s cuminţi
le-adăposteşte toamna-n buzunare,
eu aflu că mă minţi,
surâd
şi caut prin sertare
răvaşele pe care mi le-ai scris
cândva.

Mai simt şi-acum în nări
aroma miilor de întrebări
şi visul de gutuie
mi se suie
şui
pe gulerul cămăşii prea scrobite,
mi-e dor de tine,
mai vreau să te mai văd, iubite!

Tu însă iar la braţ cu toamna mi-ai plecat,
amantă plină de rugină,
cu chipul umed
şi brumat
priveai în urmă, spre lumină
şi nu-ndrăzneai
cuvinte să-mi dezlegi
te luase vântul;
nestrămutate legi
mi te-nrobeau în durele sintagme
de-atunci, iubite,
somnul nu mă mai adoarme.

Zăpezile-s cuminţi
le ţine-n palme cerul,
eu ştiu că tu mă minţi
şi nu mai ard în focuri fierul,
eu m-am călit
în iarna aşteptării seculare
ce mult eu te-am iubit
şi totuşi iar mă doare!

luni, 8 noiembrie 2010

Caii unei tristeţi

Probabil
că-mi voi lua caii
şi-i voi alunga în deşert
să frământe-n copite vântul
care mă doare
când te caut vălurind printre ape

Probabil că-mi voi lua caii
şi-i voi ţintui
într-un vis
în care amintirile tropăie
luând pe tălpi
tot ce mai ştiam despre tine.

Şi dacă-n sângele apusului
n-o să găseşti ochii mei,
e semn că toţi caii
aleargă spre un răsărit
de care n-ai să ştii niciodată,
pentru că, acum,
asculţi nechezatul
unei simple uitări.


Vanessa Mae - Storm

Asculta mai multe audio diverse

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Retoric


pictura aparţine Michael şi Inessa Garmach


tu frunză?
te ştiam copac
la marginea furtunii
te-au prăpădit în toamnă norii?
nu mai ai grai
şi niciun nume
şi-n suflet te păstrează
doar cocorii
dar sunt departe-acum
şi ţipăt se aude
în colţ uitat de mine-n
astă lume
destin?
l-ai scris cu trupu-ţi cald
şi cu suflarea
priveşte-te
şi-ascultă-mi iar mirarea
când toamnele
ne fură crinii
şi-n minte ne râmân
amarnic...spinii
nu-s vremurile hâde
aşa le scriem noi
cu multă nepăsare
cu ură şi noroi
uitând că vânturi calme
ne pot atrage-n braţe
suntem doar măscărici
pe scene, prinşi în aţe
ne rupem crengi de suflet
în foc
le ardem fără să ştim
că, mai presus de toate,
e bine să iubim!

vineri, 5 noiembrie 2010

...linişte



sursa foto http://www.adevarul.ro/


Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting
Lumânări în cuib de cuc
Parcă tac şi parcă ning



În urma ta a rămas FLACĂRA...nestinse versuri şi-un om care-şi va topi lutul în pământ românesc!
Dumnezeu să te odihnească!

Cenaclul Flacara - La adio


Asculta mai multe audio diverse

joi, 4 noiembrie 2010

Nu pot scrie cu ochii

Praf in Ochi - Locul ei ( new single )

Asculta mai multe audio diverse



Eu nu pot scrie cu ochii;
condeiul meu n-are pleoape
şi nici irişi pregătiţi să-nflorească
prematur,
mai ales când primăverile-s prea departe.

Uneori ochii mei se adâncesc
şi cuprind în ei infinitul
în care te scalzi
scuturându-ţi truda din fiece zi.

Eu nu pot scrie cu ochii;
ei sunt fântâna din care te-adapi
însetat
când pridvoarele aşteaptă
o sosire
şi izvoarele rup buze de stâncă
sărutându-le în trecere
spre izbăvire.

Sunt mai reală decât crezi
şi cu toate astea
nu pot scrie cu ochii;
cu ei pot doar să văd
ceea ce nimeni n-a reuşit vreodată.

miercuri, 3 noiembrie 2010

Glas de daltă




Te cioplisem într-un murmur de ploaie,
strop cu strop,
să-mi rămână în glas
amintire înscrisă pe-o foaie
şi un mugure-n primăvară popas.

Te cioplisem în zeci de cuvinte
răsărite în nişe de iarbă,
mă ciocneam
de aduceri aminte,
de-ndoieli
şi de dragoste oarbă.

Nu ştiam că în daltă se-ascunde
o secundă,
lovitură de timpuri,
nu ştiam că-n lumină-mi pătrunde
susur trist
şi parfum de-anotimpuri.

Dar în piatră
să calci -
m-oi preface,
într-o apă cu glasul şoptit,
tu cioplind
asudând şi tenace
îmi vei spune mereu:
“Te-am iubit!”

luni, 1 noiembrie 2010

Fără ploaie



sursa foto Jane Ward


Nu mai colindă-n toamna rece ploaia
S-a rătăcit pe dealuri, e departe
E tristă şi pustie-acum odaia
Şi gândurile tale-s prea deşarte.

Ferestrele au ochi gălbui de soare
Parfumul de gutui le-mbrăţişează
Frunzare se grăbesc să ne-mpresoare
Şi-n pleoapa zilei dansuri ne schiţează.

Ne-ademenesc să ne uităm tristeţea
S-o îmbrăcăm c-un răsărit cuminte,
Să punem în cuibare frumuseţea
Şi-n ramuri vechi aducere aminte.

Nu mai colindă-n toamna rece ploaia
Dar mâine iar va bate la fereastră
Chiar dacă-n mine doare crunt văpaia
Nu voi uita de toamna mea albastră.

duminică, 31 octombrie 2010

Tu ştii


sursa foto Photodom.com

Eu te-am chemat
în fiecare seară
întârziat
şi-nfrigurat de gânduri
tu n-ai sosit
îmi răsăreau în poală
stropi de lacrimi
printre rânduri

scrisesem zodii de mirare
în dreptul anului
cu iz de toamnă nudă
iar versul tău
cu semne de-ntrebare
mă răscolea
eu mă-nclinam a trudă

fără să ştiu
că-n freamătul de frunze
cu linii prinse-n schiţe de cărbune
zăcea o-mbrăţişare
cu degete difuze
voind al toamnei gând
ca să răzbune.

Tu ştii când strig
şi-n cântecul de ploaie
despuiată
răsfir un cântec
printre norii de granit
poate-ai s-auzi
ca altădată.

Aşa cum sunt...



foto Black swan Anna Vinogradova



Eu nu-ţi mai sunt
în embargo mi-e glasul,
neauzit printre uluci
o pată din alai de ploi
îşi plimbă pasul
te-ncoronează
cu năluci.

Pe la amiază mă gătii
cuminte
să-ţi las răvaş pe noptieră
dar mă oprise-un gând fierbinte
varsat-am o cafea
‘n corsetieră.

Să mă dezbrac de sensuri
şi nerosturi
ce farmec ar avea fiinţa mea
mai bine ţine tu
atâtea posturi
şi roagă-te
de vrei să mai primeşti ceva.

Iar de păcatul de-a privi dulceaţa
te-o ispiti
cum a făcut mereu
din ochi să ţi se cureţe albeaţa
să mă priveşti aşa cum sunt
chiar eu.

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Vis de liliac





sursa foto Anna Vinogradova

M-am topit într-o fereastră
Ca un ciob de stea cuminte
Mi-era ziua prea albastră
Glasul te striga fierbinte.

Tu, uitat în colţul serii,
Luminai c-o lună albă,
Iar cuvintelor durerii
Le găteai din visuri salbă.

Nu-ţi puteam striga uimirea
Aveai chipul plin de ceaţă,
Mi se umezea privirea
'N stropi de rouă...dimineaţă.

M-am uitat spre liliacul
Înflorit în ochi de soare
Şi-am visat să-mi fie darul
Când voi trece prin ninsoare.

joi, 28 octombrie 2010

Dincolo de...





sursa foto Magdalena Vanli



Dincolo de ape
glasul mi-i de plumb
dincolo de ape
cânt şi mă afund
dincolo de tine
mi-e frunzişul ud
dincolo de mine
crezul tău e nud!

Dincolo de oase
ţipă iar un zbor
se fărâmă ceru-n
ochi hulpav de nor
dincolo de tine
stelele apun
dincolo de mine
moare un lăstun.

Dincolo de zare
crucile au glas
dincolo de mare
valul n-are ceas
dincolo de arbori
vântu-i trecător
dincolo de aburi
visu-i călător.

Dincolo de floare
doarme un liman
dincolo de soare
ţipă un şoiman
dincolo de tine
noaptea-i de satin
dincolo de mine
râde-un asasin...

miercuri, 27 octombrie 2010

Amfiteatru



Nu mai suntem de multă vreme doi,
S-au scuturat în toamna verde nucii
Înveşmantaţi în haine lungi de foi,
Aleargă prin vâltoare ca năucii.

Mă doare seva scursă în pământ,
Iar rădăcinile-mi au fire-amare,
Otrava stă în trupul de cuvânt
Presară moarte-albastră pe cărare.

Nu căuta în steaua mea luciri
I-s colţurile sfărâmate-n patru
Sunt puncte cardinale, năluciri
Din ele construiesc un amfiteatru.

marți, 26 octombrie 2010

Cât mi-e teamă!




Privirea ta nu-i pentru mine
Au luat-o-n zbor spre sud cocorii
Trecut-au peste ape line
Li-s zborurile precum norii.

Sărutul crud mi-a fost poveste,
Iar braţul tău arcuş în seară,
În amintirea mea priveşte
Un cântec simplu de vioară.

Din dezmierdate vorbe simple
Cununi de nufăr împletite
Doar sensuri serbede vor umple
Şi-or pierde drumul tău, iubite.

În vis secund se pierde zarea,
Ţi-s prea departe şi mă leagă
De tot pământul doar murirea
Şi dragostea ce-am vrut-o-ntreagă.

Dar jumătate-i printre păsări
Acolo glas de dor mă cheamă
Cu somn de toamnă mă acoperi
Cât te iubesc! Şi cât mi-e teamă!

duminică, 24 octombrie 2010

Insomniac



De-am să rămân în starea asta,
temporar
să nu te miri,
nu am habar
de alt linii trase între vorbe
pe care tu le-ai aruncat
ca nişte bombe
într-un poem cu schije de cuvinte;

le-am tot citit
cu multă luare-aminte
şi-am strâns din sensuri
mersul prin pelin
dulceag-amar
c-un pas aşa felin
prin stihurile pline de candoare
pe care i le dăruiseşi
visului de floare.

De-am să rămân în starea asta
aşa, insomniacă,
să nu pui preţ pe “poate” sau pe “dacă”
sub pleoapele-mi se zbate-un zbor subţire
e plânsul meu
cu aripi de iubire
pe care n-o să-l ştii nicicând
pentru că-n ploaie
te temi să stai
iar frica ţi se-nfoaie.

Zâmbind, te răsfoiesc
şi-n cutele de frunte
arunc sărutul meu,
iar tâmplele cărunte
le prind în palme cu arsuri de geruri aspre
să le mângâi,
să le alint
aşa cum deseori făceam
în serile albastre...

Stânca şi pescăruşul





În larg
dorul tău sună a strigăt
e precum ţipătul pescăruşilor
însinguraţi şi mereu în căutare

duci marea în ochii mei
şi vântul în privire
când poposeşti pe catargul
unei corăbii

poate-i mai bine să sorbi
din albul pânzelor ei,
eu nu sunt decât stânca
în care valul se loveşte
de fiecare dată
când apele se învolburează
poate prea mult,
poate prea aprig

în larg
ceaţa se aşterne
şi-atunci pescăruşul caută
din nou o corabie
pe-ale cărei pânze
să scrie din nou
cuvântul iubire

departe,
stânca aude doar strigătul lui
şi pe val ea-şi aşterne muţenia...

Linii



sursa foto Gennadi Blohin


Mi-am pierdut în neguri ochii
şi îmi cad în palme stropii
de albastru străveziu
de-anotimpul meu târziu.

Mi-am pierdut în vânturi glasul
pe potecă strâmb mi-e pasul,
cerul doarme sub aripă
ostenită mi-este-o clipă.

Mă vei regăsi în sfere
dincolo de emisfere
unde-apare-n cercuri dorul
ce-ţi va umple iar izvorul.

joi, 21 octombrie 2010

Îmbrăţişată






Mă las îmbrăţişată
şi cui pot spune că umbra
ce mă strânge-n serile târzii
eşti tu
poate mai trist sau mai cuminte
ca niciodată?

Mă las îmbrăţişată
astenică, privirea se curbează
pe-aceeaşi umbră
şi gravează
linii din care formele se nasc
la întâmplare
ca-ntr-o mirabilă străfulgerare
dintr-un răsărit.

Mă las îmbrăţişată;
nădejdii nu-i pot cere să aştepte
de-aceea pierd în curbe
linii drepte
pe care le trasasem ieri
crezând că-n toamne
voi ascunde primăveri.

Acum doar mugurii m-aşteaptă;
lumină li-s,
motiv pentru care, în noaptea asta,
mă voi lăsa îmbrăţişată.

Vindecare





Leona Lewis - Let It Rain
Asculta mai multe audio diverse



Ca să te vindeci de ploaie,
trebuie s-o trăieşti,
să treci prin ea
precum printr-o bolire dulceagă;
să-ţi bată inima uşor,
subfebril să te urneşti
spre cupele în care
cuvintele mai pot alina câte-un spasm.

Ca să te vindeci de ploaie,
trebuie s-o simţi
cum ţi se scurge pe chip
şi pe trupul ce arde
atunci când iubirile se aşază-n mansarde
privind depărtări
pe care, probabil,
nu le vor atinge decât în gând.

În ropotul ei vei simţi viaţă,
iar paşii tăi nu vor mai fi singuri
niciodată.

miercuri, 20 octombrie 2010

Tocmai de aceea

Deseori toamna mă doare
când pleci
şi ucizi cu uitarea felinarele
care-mi străjuie calea când te caut.

Pe umerii mei stau gândurile
şi numai ploaia ştie să le-ntrebe
ce mai fac
şi pe unde vor să mai colinde.

Desfrunzită,
vin spre tine cu arome de gutui
şi gust dulceag de pară
doar păsările mele
mai au curajul să te strige
când îţi zăresc pe maluri
silueta desprinsă dintr-o iluzie....

tocmai de aceea
toamna nu poate decât să mă doară.

luni, 18 octombrie 2010

Dispariţie cu toamna la pas








sursa foto Andrei Efremov



















Am să mă pierd în drumul ceţii
pe buza unui drum de sare,
să gust amarul dimineţii
şi cupa soarelui răsare.

Nu mă va şti pe nume toamna,
voi fi trecută-n frunză arsă
şi nimeni nu-mi va spune "doamna",
voi fi a negurii mireasă.

Din galbenul ruginii mute
mi-oi face rochie uşoară,
pierdută-n ale vremii cute,
voi vrea din nou ca să mă doară.

Iar ploaia ma va strânge-n braţe
ca pe o hoaţă de-nceputuri,
eu voi lega din nou pe aţe
doar măşti purtând anost săruturi.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

O zi, de demult...


























Cândva am cântat
într-o toamnă nebună
mi-era soare blând
prins în cunună
şi palmele reci de-atâta uimire
era ora mea-
ora mea de iubire.

'Nvăţam să păşesc
într-o lume de gânduri
voiam să-ţi mai cânt
printre pagini şi rânduri
mătase-mi puneam
în atâtea cuvinte
să pot înveli
cu drag dor fierbinte.

Azi număr cireşe
şi jocuri subtile
mai vreau doar să-mi pese
de tine, copile,
de cât ai crescut,
de tâmpla-ţi căruntă,
de "hoaţa de fluturi"
din ziua măruntă.

Dar sunt prea departe
mai pot doar să scutur
sărutul meu ud
peste chip,
să mă bucur
că-n arborii vieţii
aprinzi o făclie
să-i dai dimineţii
din nou bucurie.

Aproape






















sursa foto Fiona de James Christensen

Să te fi îmbrăcat
în culoarea trecerii,
ar fi fost o minune;

m-aş fi gândit să te ating
cu degete de iarbă,
să-ţi pun un zâmbet
plin de raze-n barbă,
iar dincolo de gene să-ţi strecor
iubirea mea-nsetată
ca piatra de-un izvor.

Să te fi îmbrăcat
în culoarea trecerii,
ar fi fost chiar o şansă;

m-aş fi gândit să te iubesc
cum ploaia se avântă
spre lutul crud
şi cântă
când toamnele ne plâng
a despărţire,

dar pentr-un picur de iubire-i
prea târziu;
eu ştiu că nu există regăsire
tulburător mă sting în arsele cuvinte,
te port în gând
şi rătăcesc aşa cuminte
sortită să mai caut printre ape
pentru a-ţi fi mereu
tot mai aproape.

vineri, 15 octombrie 2010

Înveliş


Ashley Tisdale - Love Me For Me
Asculta mai multe audio diverse


Ar fi putut să mă doară
şi dragostea ta,
de aceea am învelit-o în cuvinte
să n-o rănesc
nici măcar c-o fulgerare de privire.

Locuiesc într-o iubire
şi plătesc un tribut distanţelor
oglindite-n geografii fără noimă;

nici veacul,
nici spaţiile nu le pot descifra

doar arderile de zile
şi clipa unei străluciri
se mai tocmesc cu timpul
sperând
că, într-o toamnă târzie,
mă voi înveli cu dragostea ta
chiar de-ar fi să mă doară.

joi, 14 octombrie 2010

Sunt steaua visului tău




























Sunt steaua visului tău,
călător ostenit
printr-o lume de îngeri,
mirare în fapte,
un dor
şi-un cânt petrecut printre plângeri.

Pe boltă-mi duc mersul,
ridic sau cobor
lumina din fapte cu miros de crin
nu-mi pasă de neguri,
de vânt surzitor,
eu Cerului doar mă închin.

Pe-altarul de veghe
suspin deseori,
mi-s arse durerile-n van,
din cioburi m-adun,
în colţuri răsfrâng
lucirea pe-al nopţii divan.

Sunt steaua ce stinge
un foc dimineaţa
când soarele te încălzeşte,
cu gura-i de raze
ţi-alungă-n gol ceaţa,
te mângâie blând şi iubeşte.

Şi dacă-ntr-o zi,
din vechiul altar,
spre mine de vrei vei trimite
o carte cu gânduri
păstrate-n sertar
şi scrise de tine, iubite,

din steaua ce-am fost
pe cerul tău plin
un fum va rămâne etern,
o urmă de drum
din pasul divin
scăparea mea de infern...

miercuri, 13 octombrie 2010

Fior de toamnă





Autumn song
Asculta mai multe audio diverse


Susan Martin Spar

Tristeţea toamnei tale mă-nfioară
Mai stăruie în noi parfumul
Când anotimpul se coboară
Şi-n frunze ni se-mbracă drumul.

Rugini ascunse năvălesc deodată
Frenetic le alungă vântul
În poala toamnei, despuiată,
O candelă-şi stinge cuvântul.

Lumina ei – ecoul unui strigăt
Se risipeşte printre arbori
Din clopote răsună-un dangăt,
Iar noi ne transformăm în martori.

Clipim a ploi şi-a trecere măruntă,
Ne îndoim în ofilire,
Zdrobim în bruma cea căruntă
Un bulgăre trist de iubire.

luni, 11 octombrie 2010

Uitare



















Sunt mai adevărată
decât toamna ne-mblânzită
un picur peste-un plumb fierbinte
ce-şi ştie ţinta din cuvinte
când ruginirea o irită.

Când din accente vei culege
un singur pas de ploaie rece,
nu căuta în oseminte
de frunze triste şi betege,
nu mă ascund printre silabe,
ţi-am tot cântat în veri cu soare
poteca mea-i o încântare
nu praful crunt de pe tarabe
unde se vinde doar iubirea
la preţ mărunt şi ne-nsemnat,
de-aiurea este doar ciobirea,
în stele vis ai aruncat!

Va trece printre zboruri pasul
unei cântări care, cândva
ţi-a aşezat în palme glasul,
dar l-ai uitat în bruma grea...

duminică, 10 octombrie 2010

Infernal



sursa foto Tony Scherman


Bruce Hornsby - Mandolin rain
Asculta mai multe audio diverse





Distanţele nu lasă puncte
în drumul lor
şi nici secunde
topite-n ceasuri lungi de dor
şi-acum mă tot întreb pe unde
deşert şi trist, rătăcitor,
mi te-a lăsat o toamnă rece
prin vânt
sau prin frunziş de foi,
prin glasul brumei care trece
arzând ce-a mai rămas din noi.

Distanţele nu se revoltă,
n-au planuri
şi nici hărţi de pânză,
ele se-afirmă şi dezvoltă
ca şi lumina mea difuză,
când, pe furiş, privesc spe tine
în noaptea primului păcat,
umplându-mi gol de pe retine
cu zbor curat şi fermecat.

Distanţele ne ţin de mână
e rece-n noi
în timp prezent,
în punctele ce se amână
ne este pasul iar absent,
doar o ideea creionată
în toamna ce ne-a împărţit egal
în lacrimă se mai desfată
de-aceea-mi plouă...
infernal!

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Ape














sursa foto steve hanks



Din timpul tău
cumpănă mă desprind
ridic din ape
fruntea-mi obosită
mă rătăcesc
şi mă aprind
făclie-n noaptea
nedospită
să-ţi luminez
un gând fugar
să-l spăl cu ape
ne-ncepute
când tu prin lume-mi
pleci hoinar
mai ard şi-acum
de dor, iubite!
Şi-n vânt cuminte
o stea de-argint
va scrie-un vers
nepământean
din vremea spartă-n
treceri lungi
când nu ştiai
că eu ţi-eram!

joi, 7 octombrie 2010

Nu ştiu cum!




















sursa foto Steve Hanks


Nu ştiu cum erai
te-ai dus ca un vânt
mă zdruncină cerul
mă soarbe-un cuvânt
fărâme din mine
mai cad sparte-n gol
iubirea din toate
îmi e rostogol
de fapte-ntâmplate
de vise şi planuri
de mii de silabe
canoane şi hamuri;

Nu ştiu cum erai
fărâme din mine
purtate de vânt
spre albe ruine
zideau doar tăcere
în toamne prelungi
fugeam resemnată
voiam să nu plângi
în ploaie să-mi laşi
lacrimi albastre
iubiri ce au fost
mereu ale noastre.

Nu ştiu cum erai
te-ai dus ca o boare
sunt singură-aici
şi mi-este răcoare.