ANNA RAIN
Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/
urcau muntele de gheaţă/
m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele
îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp;
de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/
să ne fim ploaie şi soare/
pe veşnicie...
vineri, 19 iulie 2013
gest(uri
îmi potrivesc inima în palmele unui răsărit cu dimineţile mele confuze să-ţi astupi ochii când înfloresc în aceeaşi durere de purpură apoi în văzduh trimit epistole pe mătăsuri - păsări singuratice pe care doar tu le mai poţi hrăni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu