luni, 25 ianuarie 2016

printre oameni de zăpadă, cuminți


cuvinte mătuite
nu mai vedem dincolo de vânt
ne mulțumim cu sensurile pe care le știam
păstrate în memorii
până când vreun nenorocit de alzheimer
își va priponi calul în preria minții noastre
atunci vom fi doar cireșii
care înmuguresc țurțuri
și-n lumina lor de gheață se vor fi scăldat
sâmburii de iubire
pe care-i scuipasem în grabă
la trecerea noastră prin lume

joi, 14 ianuarie 2016

la ultimul semafor, am hotărât să trec strada


de fiecare dată culoarea era roșie
nu mă interesa
dacă vreo mașină avea să-și încerce dinții
în pielea mea
nici câți ani avea șoferul
ori cum se numea iubita lui din dreapta
în fond nu mă interesa nici câte minute
avea să mai clipească în ochiul meu
imaginea ta din oglindă
zâmbeai neștiutor duhnind a dragoste sfărâmată
în timp ce eu, suspect, credeam că pot continua

joi, 7 ianuarie 2016

blestem cu pelin și sare de bucătărie


(amar gustos, am spune)
se rostogolesc în ureche doar câteva minute golașe
timp în care aflăm ce parlamentar ne-a mai furat caii
ori câte zile au reușit să salveze literații din închisori
copilul meu se întoarce în pântec
în timp ce al tău rămâne simplu - necunoscut
nașterea e doar o întâmplare SF
monitorizată de cinematografie
în rest doar semne zodiacale
pe care niciun astrolog nu le mai poate descifra
în anul maimuței învățăm prin imitație
suntem, poate, în faza aceea de început
când ne e de ajuns să zărim un zâmbet ca să fabricăm altul
în timp ce ochii ne plâng în oglindă