Uitare

Sunt mai adevărată
decât toamna ne-mblânzită
un picur peste-un plumb fierbinte
ce-şi ştie ţinta din cuvinte
când ruginirea o irită.

Când din accente vei culege
un singur pas de ploaie rece,
nu căuta în oseminte
de frunze triste şi betege,
nu mă ascund printre silabe,
ţi-am tot cântat în veri cu soare
poteca mea-i o încântare
nu praful crunt de pe tarabe
unde se vinde doar iubirea
la preţ mărunt şi ne-nsemnat,
de-aiurea este doar ciobirea,
în stele vis ai aruncat!

Va trece printre zboruri pasul
unei cântări care, cândva
ţi-a aşezat în palme glasul,
dar l-ai uitat în bruma grea...