joi, 21 octombrie 2010
Îmbrăţişată
Mă las îmbrăţişată
şi cui pot spune că umbra
ce mă strânge-n serile târzii
eşti tu
poate mai trist sau mai cuminte
ca niciodată?
Mă las îmbrăţişată
astenică, privirea se curbează
pe-aceeaşi umbră
şi gravează
linii din care formele se nasc
la întâmplare
ca-ntr-o mirabilă străfulgerare
dintr-un răsărit.
Mă las îmbrăţişată;
nădejdii nu-i pot cere să aştepte
de-aceea pierd în curbe
linii drepte
pe care le trasasem ieri
crezând că-n toamne
voi ascunde primăveri.
Acum doar mugurii m-aşteaptă;
lumină li-s,
motiv pentru care, în noaptea asta,
mă voi lăsa îmbrăţişată.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
îmbrățișată-n noapte de o umbră
RăspundețiȘtergerecu gustul primăverii-n toamne-ascuns,
să-ți re-nfrunzească mugurii-n lumină
și-n răsărit să schimbi orice apus...
și de la mine o îmbrățișare-n plus!