Depeşă

Şi strecurat,
precum un hoţ de buzunare,
m-ai tot pândit,
mereu m-ai pus la încercare
credeai că nu te pot vedea
liliachiu,
cu pleoapele căzute?
ghiceam sub ceruri
dorul tău, iubite
amurg

cu sârg
mi-am dus plecarea pe coline
acolo-i crucea scrisă pentru mine
în lemnul de mesteacăn argintiu
va răsuna, cât va fi viu,
un cântec
pe care mâine, toaca din pădure
îl va rosti amar, a despărţire!