Îmbrăţişare

Ţi-am vorbit cu sufletul,
omule-copac,
în tăinuirea clipei
se ascund miracole,
iar dincolo de scoarţe
seve

musteşte încă viaţa,
chiar dacă vremea toamnei a sosit
şi părerile de rău
au gust de gust de rugină

printre câteva adieri
îmi găsisem timp să te îmbrăţişez
fără teamă
şi fără analiza sofisticată a unui gest,
doar cu gândul
că voi găsi pereche palmelor mele
şi-un zâmbet rătăcit printre ramuri

ştiam că-n aplecarea ta
e freamăt
şi multă iubire,
ştiam că-n tremurul fiecărei frunze
se odihneşte-o mângâiere,
poate de aceea mi-am dorit atât de mult
să te-mbrăţişez,
omule-copac.