Niciodată

sursa foto Igor Voloshin


Niciodată n-ai să ajungi.

Poate doar după asfinţit
când umbrele sunt prelungi
şi pasul meu e chinuit
de mers
de drum istovitor

şi n-ai să ştii
de ce mă dor
cuvintele lăsate-n stei
când flori de colţ
vor răsări din ochii mei

să nu mă frângi
sub talpa ta
de poţi să strângi
tăceri
să nu te-ntrebi spre răsărit
Oare cu ce-am greşit?
De ce nu te-am găsit
aici
la fel ca ieri?