luni, 6 decembrie 2010
Regres
sursa foto photodom.com
elenei mele
Pe umeri mi-ai topit zăpezi
Plâng ploile-n surdină rece,
Iar norii poposesc grămezi
Şi timpul meu prin site trece.
Nu-ţi sunt colind de împrumut
În iarna ce ne-ncearcă pasul,
Adeseori chiar m-am temut
Că-n vifore-mi se pierde glasul.
Tu ai uitat să mă mai cânţi,
Ne fumegă-n privire cerul,
Pe tâmple ne cresc arbori sfinţi
Şi-n ruga lor e tot misterul.
De-i vom tăia din rădăcini,
Vom pierde în neant iubirea,
Iar iernile, în mărăcini,
Vor scrie sângerând pieirea...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
se simte albul dând ocol iubirii
RăspundețiȘtergereși zurgălăii-n joacă se ating,
privește ochii iernii care vine,
timizi, peste decembrie cum ning!
și-am să trimit tăcut spre tine gândul
înveșmântat în abur de colind,
să îți îmbrace umerii-n lumină,
să te privească iar înmugurind.
lasă-mi mie teama,anna mea...