Nu mai suntem de multă vreme doi,
S-au scuturat în toamna verde nucii
Înveşmantaţi în haine lungi de foi,
Aleargă prin vâltoare ca năucii.
Mă doare seva scursă în pământ,
Iar rădăcinile-mi au fire-amare,
Otrava stă în trupul de cuvânt
Presară moarte-albastră pe cărare.
Nu căuta în steaua mea luciri
I-s colţurile sfărâmate-n patru
Sunt puncte cardinale, năluciri
Din ele construiesc un amfiteatru.
azi esti nostalgica. si-ti sade bine. e liniste dincolo de ceturi...
RăspundețiȘtergereo seara frumoasa sa ai si o noapte linistita!
...frunzare arse năruind destine,
RăspundețiȘtergereși doi-ul sacru-i azi o umbră doar,
cuvintele care-ncepeau cu tine
au asfințit și-au sufletul amar,
oprește timpul,pentr-o zi măcar!
ceţuri lungi purtate de vânt, Sorina!
RăspundețiȘtergereElena mea,
RăspundețiȘtergereprin frunzare-am rătăcit
dorul meu cel aiurit
tot îl caut printre brume
eu îl strig, el nu răspunde...