Rămas bun!

PHOTOSB

Ştiu că n-o să ai niciodată
curajul de-a-nfrunta clipa,
clipa în care-ţi spun că,
în oglinzile tale,
femeile sunt licăr de stele.

E-adevărat
că de pe pământ
toate par la fel, dar
atingându-mă de ele,
le-am zărit colţurile
şi-n rotirea mea pe boltă
m-am ciobit -
nu pot fi întreagă a ta
strălucirea mea-i doar o simplă lumină
pe care preferi s-o acoperi
modelând alte stele:
să-ţi ajungă.

Ştiu că n-o să ai niciodată
curajul de a-mi rosti numele;
tu preferi vântul
pe care-l investeşti să-mi cânte
rareori
după cum se asociază stelele.

Citesc în calendare,
sculptez frumuseţea,
las loc stelelor
şi-mi iau rămas bun de la tine...