Brume

sursa foto photodom.com


În mine urcă bruma
cu miros de gutuie,
e toamnă
şi vântul în palmele-mi se suie,
să răvăşească
tot ce-am strâns cu trudă:
amar,
târziu,
durere crudă
şi despletire de viaţă pământeană;

ştiam că nu-s samariteană
şi, totuşi,
am crezut în steaua mea
ca apa ce se scurge
la cişmea,
crezând că adăparea din izvor
e cântec,
e dorinţă,
zbor.

În mine
pulbere de clipe se adună;
sunt un ceasornic vechi
cu-argint pictat de lună,
rar
înfrunzesc în vremuri
şi picur
ochi de rouă,
sălbatic uneori,
ascuns,
fără să ştiu că două
sunt sufletele
pe care mi le-aş vrea pereche
şi uite
cum îmi cântă-o toamnă
la ureche:
-Mai vrei să urce brumele în tine?