Retoric

pictura aparţine Michael şi Inessa Garmach


tu frunză?
te ştiam copac
la marginea furtunii
te-au prăpădit în toamnă norii?
nu mai ai grai
şi niciun nume
şi-n suflet te păstrează
doar cocorii
dar sunt departe-acum
şi ţipăt se aude
în colţ uitat de mine-n
astă lume
destin?
l-ai scris cu trupu-ţi cald
şi cu suflarea
priveşte-te
şi-ascultă-mi iar mirarea
când toamnele
ne fură crinii
şi-n minte ne râmân
amarnic...spinii
nu-s vremurile hâde
aşa le scriem noi
cu multă nepăsare
cu ură şi noroi
uitând că vânturi calme
ne pot atrage-n braţe
suntem doar măscărici
pe scene, prinşi în aţe
ne rupem crengi de suflet
în foc
le ardem fără să ştim
că, mai presus de toate,
e bine să iubim!