foto Dima Sarnikov
Mi-eşti iarnă
nu simplu decor hibernal,
se scutură-n mine ninsori
infernal
şi vântu-i depeşa
din nouri trimisă,
e cartea ce-am vrut-o
demult a fi scrisă.
În mine-i răceala tăcutelor seri
din care-alungai ceţuri lungi,
monotone,
topite-n zăpada fugarului ieri
- un cântec ascuns pe-arpegione .
Să-ţi spun în ce iarnă
colind fără drum?
Nu-i nume să-l ştie pădurea-n decembre
amurgu-i sălbatic,
e plin de fum
şi-mbracă depeşe-n tenebre.
...decembrie straniu,golit de zăpadă,
RăspundețiȘtergeredoar gerul i-l simt ca un laț pe grumaz,
nici fulgi și nici stele nu se-ndură să cadă,
lumina ca biciul lovește-n obraz...
și totuși va ninge curat și cuminte,
cu alb tremurat de largi aripi celeste,
cu numele tău mă voi stinge-n colinde
și-n pragul de muguri vom rămâne-o poveste.
poveste cu muguri uitaţi în zăpadă
RăspundețiȘtergerestriviţi de iubire şi de blestem
se-nşiră azi fulgii pe simpla aracadă
mi-s firele albe, mi-e iarna totem
îmbracă-n zăpadă și-n clinchet cuvântul,
RăspundețiȘtergerecolindă prin albu-n decembrie scris,
în abur vrăjit se învârte pământul,
colindă cu inima preschimbată în vis...