sursa foto Andrei Efremov
Am să mă pierd în drumul ceţii
pe buza unui drum de sare,
să gust amarul dimineţii
şi cupa soarelui răsare.
Nu mă va şti pe nume toamna,
voi fi trecută-n frunză arsă
şi nimeni nu-mi va spune "doamna",
voi fi a negurii mireasă.
Din galbenul ruginii mute
mi-oi face rochie uşoară,
pierdută-n ale vremii cute,
voi vrea din nou ca să mă doară.
Iar ploaia ma va strânge-n braţe
ca pe o hoaţă de-nceputuri,
eu voi lega din nou pe aţe
doar măşti purtând anost săruturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu