Tocmai de aceea

Deseori toamna mă doare
când pleci
şi ucizi cu uitarea felinarele
care-mi străjuie calea când te caut.

Pe umerii mei stau gândurile
şi numai ploaia ştie să le-ntrebe
ce mai fac
şi pe unde vor să mai colinde.

Desfrunzită,
vin spre tine cu arome de gutui
şi gust dulceag de pară
doar păsările mele
mai au curajul să te strige
când îţi zăresc pe maluri
silueta desprinsă dintr-o iluzie....

tocmai de aceea
toamna nu poate decât să mă doară.