şist

te-aş fi primit aşa
cum eşti piatră
citind poveşti sub ape
căzute când nu te ştiam
aproape de pământ caii tăi scuturaţi
de rouă prin iarba
genunchiului meu coborât
rugă mută căzută
peste ochi de icoane
cuminţi cum o pasăre priveşte spre cuib
înălţarea gândului
niciun pod peste cuprins necuprins
de ploi în ultima vreme când
albiile îşi numără pietrele rămase
Simply Falling cu Iyeoka, nebunule